Un oras cenusiu, mai cenusiu decat altele, cu balcoane ticsite de lemne, se intinde la poalele Locvei. Fara gaze, fara apa calda, fara muzeu, fara cinematograf, fara locuri de munca, fara sperante. Soarta lui depinde de viitorul incert al minei de cupru, singura sursa de venit a moldovenilor.

O mina in curs de conservare, un post de radio local si sapte taxiuri sunt singurele lucruri care mai pulseaza in inima letargica a orasului Moldova Veche. Ca printr-o trepanatie colectiva, din zidurile blocurilor ies la iveala burlanele sobelor, niste mate atarnande dintr-un trup inert.

SPERANTA. Oamenii asteapta o minune si traiesc cu speranta ca orasul nu va muri. Salvarea e chiar la picioarele lor, se intinde pe sub oras si asteapta pe cineva s-o elibereze, ca ultimul lucru ramas inchis in cutia Pandorei. Zacamintele de minereu de cupru din care a trait odata orasul, spun fostii mineri, sunt suficiente pentru generatii de acum incolo. In noiembrie li se va hotari soarta, mina fiind scoasa la licitatie. Din cei 10.000 de ortaci, cati erau
in a€™90, au mai ramas doar cateva sute. Toti au in buzunare cererile de disponibilizare completate. Mihai Leonte a fost maistru la SC Moldomin timp de 21 de ani: ""In a€™90 aveam salarii mari, cat cei care lucrau la carbune. Vreo 12.000 de lei. Cat a mers mina, oamenii si-au facut apartamentele, si-au pus boilere si sobe. Cei care n-au apucat isi incalzesc apa si se spala o data pe saptamana, la lighean.""

Citeste si:

EMBARGOUL. Orasul si-a trait zilele de indestulare si pe vremea traficului cu benzina la sarbi. Pe vremea cand venea tirul cu Dacii de la Pitesti si dispareau masinile in jumatate de ora. Cand granicerii fugeau din spital (fapt vazut cu ochii lui de moldoveanul Mihai Leonte) ca sa nu piarda cele 200 de marci cat ieseau la un transport de noapte. Pe vremea cand unii mai si mureau (riscul meseriei!) pentru ca fumau in depozitele ambulante de combustibil. Cand Moldova Veche devenise orasul cu cele mai multe benzinarii din tara. Pe vremea cand cei de la Fisc traiau numai din amenzile date contrabandistilor. Cand benzina se descarca direct din cisterna in bidoanele gata pregatite pentru a fi urcate in barci. Din vremurile acelea, ""cu bogatie, dar si cu multe drame"", au mai ramas trei benzinarii, o pizzerie, faianta si sobele din apartamente. Doar rromii din oras ce se mai descurca acum, noroc cu fierul vechi. Tinerii au plecat la munca in Spania si Italia sau unde au vazut cu ochii, pentru ca ""pe-aici lumea moare de foame"", zice un tanar filfizon cu bandana a la Savoy si trening de firma. In rest, fiecare se descurca cum poate, din salariile compensatorii sau ajutoare sociale.

SARAC, MAI SARAC, Foarte sArac. Oamenii locului se plang ca ""asa de trist ca acum n-a fost niciodata"" in Moldova Veche si Noua