Atitudinea conteaza.
In general. Indiferent ca intervine intr-o relatie adult-adult sau o relatie adult-copil.

Impovarat de griji si biruit cu totul de stres, parintele uita, uneori, ca-n preajma lui copilul incearca sa-i comunice si el ceva. Inhibat de nervii tatalui (sau ai mamei), micutul nu mai indrazneste sa ia atitudine si, prin urmare, se interiorizeaza.

UN BUN ASCULTATOR. Comunicarea buna este la indemana fiecaruia si ajuta mai mult decat ne-am inchipui. Nu abordati o atitudine dominatoare fata de copil. Nu-l dominati si incercati, chiar si fizic, sa coborati la nivelul lui atunci cand ii vorbiti. (""Vreti sa comunicati cat mai bine cu copilul dumneavoastra?"" - UNICEF Romania).

Citeste si:

PENTRU O MAI BUNA COMUNICARE. Evitati sa-i vorbiti ""de sus"": ""ai sa vorbesti dupa ce termin eu"", ""eu stiu ce-i mai bine pentru tine"", ""fa ce ti se spune si totul o sa fie bine"". Predicile ori jignirile nu deschid calea unei bune comunicari. Deseori, copiii fac prostioare in casa. In situatia asta, nu-l intrebati de ce a facut un lucru. Ii va fi aproape imposibil sa gaseasca un raspuns multumitor. In cel mai bun caz, micutul se va resemna, va ridica spasit din umeri si va spune... ""nu stiu"". Intrebati-l ce s-a intamplat de fapt si lasati-l, pastrandu-va calmul, sa povesteasca versiunea lui. Aratati-i ca va intereseaza ceea ce spune, acordati-i atentie si nu-l intrerupeti, dupa care incercati sa gasiti o solutie pentru el in corectarea greselii si rezolvarea problemei. Fiti un bun ascultator pentru el (confesiunea creeaza o atmosfera de respect si simpatie reciproca), fiti flexibil (nu-l puneti pe copil la zid, fara sa-i acordati o sansa), fiti realist si nu-i cereti sa ofere mai mult decat poate el da, zambiti-i si veti reusi sa vi-l apropiati pe copil chiar si intr-o situatie de criza.

Probleme de comportament