Universitatile din Romania urmeaza sa beneficieze de o noua lege, al carei proiect elaborat de MEC a fost recent comunicat universitatilor spre dezbatere. Proiectul se deosebeste de cele care l-au precedat prin precizia si coerenta cu care transforma intr-o formula goala de sens alineatul 6 al articolului 32 din Constitutia Romaniei, care prevede ca "Autonomia universitara este garantata". Spun asta din primele randuri fiindca proiectul - in multe privinte iscusit - poate induce in eroare un cititor mai putin familiarizat cu modul de organizare a universitatilor, facandu-l sa treaca cu vederea acele articole care stirbesc pana la anulare libertatea academica si institutiile acesteia.
Autonomia universitara este un drept pe care comunitatile academice si l-au dobandit de-a lungul secolelor. Notiunea esentiala in domeniul autonomiei universitare este aceea de libertate academica: dreptul comunitatii de profesori si studenti de a conlucra liberi de orice ingerinta in unicul scop al cautarii adevarului. Acest drept este recunoscut de stat, care se abtine de la interventie in viata interna a universitatilor, si se realizeaza printr-un ansamblu de institutii elective ale comunitatii academice care ii asigura autoguvernarea. In toate tarile civilizate, si in primul rand in cele apartinand Uniunii Europene, autonomia universitara si libertatile academice care ii dau sens sunt garantate si functionale.
Oricare ar fi pacatele mediului universitar din Romania, si, vai, ele nu lipsesc, nu vointa politica a unui ministru sau a altuia, nu birocratia statuta a unui minister au competenta de a le amenda. Comunitatea academica insasi - profesori si studenti - este datoare sa le corecteze. Or, in actuala propunere, nici macar notiunea de comunitate academica nu mai apare in text, fiind inlocuita de "comunitatea universitara": profesori, cercetatori, personal administrativ si auxiliar - pe scurt, salariatii universitatii - si studenti. Un concept fals democratic asimileaza astfel in devalmasie categorii egal respectabile - profesori, secretare, portari si studenti - dar al caror rost in spatiul academic este foarte diferit.
Nici sintagma "libertate academica" nu apare vreodata in textul proiectului. Acesta prevede doar, la art. 25, ca se asigura, la cerere, personalului didactic si de cercetare (dar nu si studentilor sau personalului tehnic) "protectia in spatiul universitar de autoritatile responsabile cu ordinea publica", fara a mentiona insa principiul - esential - al inviolabilitatii spatiului academic: Protectie la cerere, supraveghere la buna alegere a autoritatilor responsabile? Art. 26 (3) prevede ca "personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale in spatiul universitar, daca acestea nu afecteaza prestigiul invatamantului superior si demnitatea profesiei". Cine decide ca o opinie stiintifica (profesionala suna cam ca la magazia de scule) afecteaza sau nu "prestigiul, etc?" insasi autonomia universitara e limitata exclusiv la criteriile de eficienta si management: art 1 (3) prevede: "Pentru a raspunde cerintelor multiple ale persoanelor, comunitatilor si societatii, in termenii organizarii, conducerii si functionarii eficiente, institutiile de invatamant superior sunt autonome si sunt responsabile de managementul propriu."
Poate ca nu e vorba de perfidia legiuitorului, ci doar de ignoranta lui cu privire la sensul autonomiei si libertatii academice. Dar, atunci cand e vorba de institutiile autoguvernarii universitare, nu mai poate fi vorba de ignoranta. Prin ce prevede si, adesea, prin ce nu prevede legea, aceste institutii sunt profund alterate, iar dreptul fundamental al membrilor comunitatii academice de a alege si de a fi alesi in conducerea universitatii proprii sfarseste prin a fi alocat arbitrar unor instante straine de aceasta comunitate.
E drept, art 59 (3) afirma ca "alegerile organelor de conducere din institutia de invatamant superior se face (sic!) prin vot secret, nominal si liber - exprimat", dar nu singularul verbului e eronat aici, ci pluralul "alegerilor" sau al "organelor", fiindca in fapt e vorba de unul singur - de Senatul universitatii. In rest, nimic: toate pozitiile executive - sef de catedra, prodecan, decan, rector - se atribuie "prin concurs", consiliile catedrelor si facultatilor dispar fara urma, iar asupra universitatilor troneaza o noua institutie: Consiliul Director. Ce este acesta si ce voieste el - in numarul viitor.