Bancile din Romania au dovedit o impresionanta capacitate de adaptare. Ajutate si de nivelul mai mult decat redus de la care creditarea a plecat in Romania, institutiile bancare au trecut cu brio peste repetatele "piedici" pe care Banca Centrala le-
Bancile din Romania au dovedit o impresionanta capacitate de adaptare. Ajutate si de nivelul mai mult decat redus de la care creditarea a plecat in Romania, institutiile bancare au trecut cu brio peste repetatele "piedici" pe care Banca Centrala le-a pus in calea expansiunii imprumuturilor. Ba mai mult, au prosperat. Rata de crestere a finantarilor bancare a crescut an de an, ajungand, in 2006, la un nivel care, justificat poate, ingrijoreaza BNR. Anul 2005 a fost anul razboiului declarat impotriva creditarii in valuta, in 2006 s-a semnat certificatul de deces al creditului doar cu buletinul si BNR si-a fixat ca obiectiv limitarea ratei de crestere a creditului in lei. Rezervele minime impuse bancilor au fost majorate in repetate randuri atat pentru lei, cat si pentru valuta. Dobanda de politica monetara a crescut de asemenea. Care au fost rezultatele? In perioada septembrie 2005-septembrie 2006 creditul catre populatie a avansat cu aproape 88%. In particular, repetatele lovituri aplicate creditului in valuta au determinat o dinamica uimitoare pentru finantarile in lei (intr-un singur an creditul in moneda locala acordat populatiei a avansat cu 125,8%). Pentru a mai reduce dinamica creditarii, BNR vine acum cu noi restrictii. Ma refer aici la norma 20 care completeaza norma 10 in incercarea de a limita accesul populatiei la imprumuturi. La prima vedere ar parea ca bancile sunt direct afectate. Credite mai mici inseamna bani mai putini. Ba mai mult, unii dintre noi s-ar putea gasi chiar in imposibilitatea de a mai semna un contract de imprumut cu o banca. In realitate insa situatia pare sa stea cu totul altfel. Asa cum au mai facut-o si pana acum, bancile dezvolta produse noi sau le adapteaza pe cele deja existente. BNR le ajuta prin "eliminarea" unei parti din concurenta. Ma refer aici la IFN care au fost private de unul dintre marile avantaje pe care le aveau fata de banci: inaintea aparitiei normei 20 puteai semna un contract de leasing, de exemplu, fara a-ti face griji daca venitul tau acopera mai mult sau mai putin de 70% din valoarea finantarii. Acum costul total nu va depasi 30% din veniturile nete. Mai mult, la calculul bonitatii se vor lua in considerare absolut toate cheltuielile (inclusiv alte credite sau plata intretinerii). Pentru ca beneficiaza de avantajul unui ecart semnificativ intre dobanda la credite si cea la depozite bancile isi pot permite oricand sa coboare dobanda pentru a putea acorda credite mai mari. Mai mult, apar acum credite in yeni sau in franci elvetieni, produse cu dobanda mai mica, deci mai accesibile. Si mai simplu, bancile pot majora perioada de creditare si, de altfel, o si fac. Toate aceste resorturi nu sunt si la indemana firmelor de leasing a caror singura portita ar fi trecerea, cat mai este posibil, pe leasing operational, neinclus in normele BNR. Mai rezistente la "intemperii" marca BNR bancile vor rezista iar IFN vor avea mult de pierdut, unele vor disparea poate. Astfel, dupa ce a incercat fara succes sa limiteze viteza de crestere a creditelor bancare, BNR le da acum, fara sa vrea o mana de ajutor. Daca mai era nevoie.
Despre autor:
