Moscova nu crede in axe

Chiar nu inteleg de ce presedintele Traian Basescu a atacat asa de dur Kremlinul. Aflat la izvorul celebrei sale axe Washington - Londra - Bucuresti, seful statului s-a simtit atat de confortabil in SUA incat a uitat ca lumina inca vine de la rasarit, via Gazprom.
Promovarea reformelor in intreaga regiune a Marii Negre este ingreunata de monopolul energetic al Rusiei in zona. Acest fapt este cu atat mai ingrijorator, cu cat regresul liberalizarii si privatizarii colosilor energetici rusesti este evident (cazul Yukos este graitor in acest sens)", a spus Basescu. Declaratia sa, pe langa sageata trimisa catre tarul Putin, aminteste o alta preocupare, chiar obsesie, a Palatului Cotroceni: pozitia Romaniei in regiunea Marii Negre. Problema este insa ca tara noastra pur si simplu nu poate sa fie lider in zona pontica, iar ultimul presedinte care s-a visat lider regional a devenit un anonim pana si pentru propriul sau popor.
Sa revenim insa asupra relatiei romano-ruse. In acest moment nu putem sa ne laudam ca am fi realizat mai nimic.
Tratatul de baza, dupa multi ani de dispute postdecembriste, a fost semnat de alt fost presedinte, Ion Iliescu, despre ale carui afinitati cu Moscova nu mai are rost sa vorbim. Putem spune insa ca documentul, unul ce trebuia sa devina crucial pentru pozitia Romaniei in era postcomunista, a fost unul fara niciun continut.
Pana si reparatia morala pe care o ceream, condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, a fost oferita doar sub semnul egalitatii cu perioada din cel de-al doilea Razboi Mondial cand Romania a fost de partea Axei.
Ca sa nu mai vorbim de Tezaur, o alta obsesie romaneasca, scoasa din cand in cand de la naftalina, mai ales in scopuri electorale sau de catre vreun ministru de Externe mai curajos. Toate demersurile s-au incheiat cu infiintarea de comisii si cu nesfarsite tergiversari.
Problema Republicii Moldova este, de asemenea, una inchisa. Dupa entuziasmul vecin cu isteria al podului de flori peste Prut de la inceputul anilor '90, acum am ajuns sa ne resemnam cu faptul ca "fratii nostri" raman, cu tot cu "ghimpele" transnistrean, in sfera de influenta a Rusiei. Acum doar simulam ca ii ajutam in demersul lor european, desi stim foarte bine ca portile UE se vor tranti dupa noi pentru multa vreme si primim cu bratele deschise un puhoi de aspiranti la pasaportul european.
Toate acestea, desi ating foarte usor coarda nationalista, foarte sensibila de altfel, a romanilor, tin de istorie acum. Problema arzatoare este cea a combustibilului care ne incalzeste iernile. Si nu avem destul.
Asa cum i-a amintit ieri un fost prieten al sefului statului, Cozmin Gusa, Traian Basescu a mai facut declaratii "hazardate" la adresa Moscovei (culmea, tot in Statele Unite) atunci cand a spus ca "Marea Neagra este lac rusesc". "Dupa acea declaratie ministrul Seres s-a dus la Moscova si a vazut ca rusii marisera pretul la gazele exportate catre Romania", a pus Gusa degetul pe rana dependentei energetice a Romaniei.
Lucru ce se poate intampla din nou foarte usor, pentru ca Putin nu este o fire intelegatoare. O noua "amenda" la factura de gaze a romanilor (care oricum platesc cel mai mare pret pentru metrul cub de gaz) nu va mai putea fi reparat nici macar asa cum a a salvat alegerile de la sfarsitul lui 2004, cu lacrimi. Pentru ca Moscova nu crede in lacrimi.
Crede in gaze. Pentru ca ele sunt pumnul de fier in manusa de catifea cu care tine in frau pana si Uniunea Europeana.

---

Despre autor: