Cronica TVMinuturi si scoruri

Cu uimire natan-ga am vazut la tembelizor cum se rastalmaceste si se interpreteaza de-a-ndoaselea adevarul sau, ma rog, ideea de adevar. Un ins dezolant de prost, infofolit cu niste ochelari negri, grosolani, cu aer de chelner de bodega sateasca dadea note unor fotbalisti. Printre acestia, si lui Cornel Dinu, un fel de monitor tv al replicilor date pe pasunea fotbalului mioritic.
Marturisesc ca nu sunt prieten cu, ci doar fac parte dintre apropiatii sai, via nea Fane, adica Fanus Neagu, cel mai bun cronicar sportiv din spatiul limbii romane. Dar, de cand sunt suporter al echipei Dinamo, Cornel Dinu mi s-a parut a fi unul dintre cei mai isteti jucatori de fotbal si, desigur, unul dintre cei mai scoliti, daca nu chiar cel mai scolit. Mai mult, palpit alaturi de Dinamo din doua exclusive motive: din pricina faptului ca am stat mai bine de douazeci si cinci de ani pe Soseaua Stefan cel Mare si din pricina primei amintiri ce mi s-a asezat pe memorie, jocul spectaculos si inteligent al lui Dinu si al lui Dumitrache, pe care si acum, subiectiv fireste, ii consider cei mai buni fotbalisti romani pe care i-am vazut. Fac parte dintre aceia care detesta sportul profesionist impins la maximum, publicitatea neroada iscata in jurul lui, precum si tasnirea inepuizabila de topeala din inmultirea zerourilor din cecurile acestor noi gladiatori. Imi plac, in schimb, sclipirile inteligente, desenele cu mingea, ruperile de ritm, mult mai mult decat mingicarelile inutile. Daca ati bagat de seama, la ultimul Mondial de-asta a pierdut Brazilia si a castigat Italia, doua echipe doldora de "meseriasi" (mestiere, in italiana!) veritabili - spunea cineva, un comentator odihnit la creier, ca Brazilia are fundasi la fel de tehnici ca si inaintasii, dar Zambrotta, Grosso, sau insusi acest Materazzi ce cusur or fi avand - , fiindca a avut mai multa minte, simplu! Am tinut cu Italia si cu Franta, dar m-a dezamagit celebrul Zidane iesit din cartierul cel mai rau-famat al Marsiliei, un fel de Ferentari al lor, si am ramas astfel la "Ritali". Pe vremuri eram fan al RFG-ului care nu era nicidecum o echipa tehnica, ci extrem de calculata. Tot asa, un alt ametit de comentator se mira ca Lahm, fundas stanga, era de picior drept! Nemtii au mai avut astfel de fundasi si chiar extreme "inverse", care jucau ca la handbal, se incrucisau si isi dezorientau adversarii, dar stiti, ei au un obicei foarte urat, mai gandesc cateodata! Lucru rar si, din nefericire, pe cale de disparitie la noi, romanasii.
Ca si in alte domenii, si la fotbal - loc unde ar trebui sa precumpaneasca rezultatele, nu interpretarile - actioneaza parerile politice, prejudecatile si judecatile pripite, de televizor. Ca rezultate, repet, cei mai galonati antrenori romani sunt Jenei, Iordanescu si Covaci. Bune aprecieri au mai obtinut si altii. Sa faci insa din Mircea Lucescu, jucator de altfel onorabil, nu foarte bun, summum in fotbalul romanesc, mai ales pentru rubricile sportive subalterne din telejurnalele de seara, este prea de tot. E adevarat, a castigat ceva prin Turcia si Ucraina si a antrenat o echipa de B in Italia (la Inter a luat doar un singur punct in vreo opt etape si a fost cotonogit in vestiar de alde West). Atat. Fiul lui, alt antrenoras umflat cu pompa, a fost un portar submediocru si a realizat ceva doar pe la Rapid - mai degraba o stare de spirit, decat o echipa de fotbal. Fireste, Cornel Dinu poate irita, o si face deseori cu intempestiva citare a unor Cioran sau Pandrea, dar el stie sa vorbeasca, sa scrie si sa citeasca. Ce daca ii citeaza si pe Draghicescu si pe Cromwell, e foarte bine ca se preocupa de respectivii. Eu, in locul lui, as pleca de acolo si m-as pune la punct cu filosofia sportului pe care as preda-o la vreo universitate de-astea. Nu numai ca e mare lucru sa fii inteligent intr-un sport de golani, dar atragi si o gramada de invidii!

---

Despre autor: