Cafeaua energizeaza economia. Stiu asta, pentru ca am baut una, asa ca pot sa scriu repede ce am de spus. In tarile in care se bea cafea, lumea se misca mai repede. Anglia a renuntat la ceai si e plina de investitori la bursa. Rusia s-a apucat din nou de votca si sta si-acum in statia de autobuz, cautandu-si ochelarii... Cafeneaua noua la coltul strazii creste productivitatea muncii in birourile din jur. Dai pe gat un espresso si trimiti cu 20% mai multe e-mail-uri. Bei un Re...B...ll si sari din pat la 11 noaptea, fugi la birou si tragi o sedinta de analiza a planului de vanzari. Kilul de cafea e mai ieftin decat cel de aur, insa efectele ei sunt mai scumpe. Bei si creste PIB-ul! Asta ar putea sa fie sloganul electoral al Partidului Cofeinei. Dar cine are vreme sa-l faca? Si cand, ca peste o ora ne intalnim la un capuccino? Cafeaua ataca inima, insa nu ingroasa contul in banca. Tot ea te face sa te indoiesti de existenta reala a melcului. Bei si nu mai intelegi trenul personal, reluarile in slow-motion, statul la coada la ghiseu, anii de asteptare pana se termina rata la casa. Pe vremuri, unii ghiceau in zat. Acum nu mai trebuie sa ghicesti: stii sigur ca, daca iti permiti o cafea la 150 de mii, maine o sa castigi mai bine. N-ai cum altfel, ca esti foarte rapid! Afacerea cu cafea de figuri creste cu mare viteza si-n Romania. Ridici cana la gura si, cand o lasi jos, e o cafenea noua vizavi. Cofeina e ca benzina: torni si focul se inteteste. Cea mai scumpa se vinde pe sorturi, ca si cocaina: columbiana de pe versantul de nord-est al Muntelui Tremuriciului Nervos. Cei mai buni bautori stiu sa faca diferenta intre arabica bine prajita si infarctul miocardic de mai mica gravitate. Si totusi, de ce s-a scumpit cafeaua cand suntem tot mai multi bautori? Pentru ca n-o mai cumparam pe ea, ci experienta ei. Pentru ca se vinde la un loc cu timpul petrecut in cafeneaua scumpa, cu cinspe feluri de boabe si o suta de arome de zahar. Pentru ca exista intotdeauna unii care prefera sa dea mai mult. Sa dea mai mult si sa bea mai putin: parca si comunismul a incercat afacerea asta. Insa n-a stiut s-o vanda. Astazi bem un deget de cafea care costa o mica avere pentru un somer si nu iesim in strada din cauza ei. Sau iesim, ne urcam in masina si plecam fericiti mai departe sa construim capitalismul. Capitalismul? Din monstrul cu picioare de lut am fabricat cani de portelan pentru masele de bautori. Inlantuiti de laptop, inaintam victoriosi spre viitorul care miroase din ce in ce mai bine. A rasnita, a cafea calda, a dimineata pierduta de noi. Si castigata de duhul rautacios al cafelei.
N-are a face, suntem gata de revolutie: Latte o muerte!