Pe Dunare, intre Calafat si Drobeta Turnu-Severin exista un loc unde se intalnesc trei popoare: romanii, bulgarii si sarbii. In satul Pristol, oamenii se mandresc ca se aud cocosi trilingvi. Canta in trei limbi, doua slave si una latina.

Exista un sat la Dunare in care cocosii canta in trei limbi - romaneste, bulgareste si sarbeste. Asta pentru ca in zona si-au dat intalnire trei tari: pe o parte a Dunarii - Pristolul nostru de Dolj, pe cealalta parte - bulgarii si sarbii (adica localitatile Varf si Bucovcea), despartiti de apa Timocului.

Pe la inceputul secolului trecut, in iernile geroase, cand fluviul ingheta, romanii treceau cu saniile. Unii - de placere, altii - pentru ca se dedasera din plin la vin fiert ori tuica si rataceau drumul.

Dunarea n-a mai inghetat de mult, intre timp s-au introdus vizele pentru Serbia, iar, din cand in cand, romanii mai ajung pe celalalt mal, fara ajutorul gerului sau al pasaportului. ""Vara, cand Dunarea e scazuta, ai nostri trec dincolo inot, iau un sprit cu bulgarii, fumeaza un BT si se intorc"", zambeste Dumitru Latea, unul din consilierii locali din Pristol.

PESTE APA. Multe fete din sat s-au casatorit cu sarbi, mai ales in vremurile cand vecinii o duceau mult mai bine decat noi. Insa nici o sarboaica sau o bulgaroaica nu s-a aciuat la Pristol.

Cocosii canta in trei limbi - de fapt si gainile, spun localnicii din Pristol, care aud si cand merg la ouat galinaceele vecinilor, dar oamenii se inteleg intr-o singura limba: romana. Caci, chiar daca, oficial, se numesc bulgari sau sarbi, vecinii de pe celalalt mal au radacini romanesti.

""Cuscre, merge azi?""... ""Neam nu trage, cuscre!... Sunt conversatii intre pescarii nostri si cei din Bulgaria sau Serbia, care nu au nevoie de vreun traducator ca sa se inteleaga.

Citeste si:

Cladirile unui fost pichet de graniceri strajuiesc, de pe partea romaneasca, malul Dunarii. A fost parasit de mai bine de jumatate de secol. De curand, cladirile au fost cumparate de un particular, care nu a apucat sa faca mai nimic cu ele, pentru ca Dunarea le-a inundat in primavara.

La cativa metri de fostul pichet, pe o piatra inalta, sta si dovada scrisa (in franceza) ca la Pristol suntem ""in punctul de frontiera comun al Republicii Populare Romania, Republicii Populare Federative a Iugoslaviei si Republicii Populare Bulgare"". Borna a fost pusa in 1919 si reinscriptionata in 1948.

DOVADA. In fata bornei, pe malul celalat al Dunarii, care nu depaseste o suta de metri latime, se vede Timocul, un paraias ce abia isi mai aduce apele pana la fluviu. Pe partea dreapta - camp - Serbia. Pe partea stanga - camp: Bulgaria. Un slep tocmai trece. E cu prova in Serbia, cu pupa in Bulgaria.

Legaturi oficiale intre cele trei localitati din tot atatea tari, care-si dau intalnire la Dunare, nu prea sunt. ""Avem un proiect pentru «infratire» cu localitatea Bucovcea din Serbia. Si ne gandim la o varianta de colaborare si cu bulgarii din oraselul Varfuri"", spune Dumitru Mirea, primarul din Pristol.

Inainte de introducerea vizelor pentru Serbia, localnicii din Pristol se vizitau des cu sarbii din Bucovcea. ""Intotdeauna am fost mai atasati de sarbi, decat de bulgari si, de ce sa nu recunoastem, oamenilor le convenea sa treaca des la sarbi, ca ei o duceau mai bine ca noi"", spune primarul din Pristol.

Ca sa treaca in Serbia, pe
atunci nu aveau nevoie decat de un permis pentru ""micul trafic"". Acum e nevoie nu numai de pasaport, ci si de viza, care se poate obtine doar de la Bucuresti sau Timisoara. Asa ca punctele de trecere a frontierei sunt, mai degraba, pustii.
Exista insa si acum oameni din Pristol care lucreaza in Serbia, in special in agricultura. Pentru o zi de munca primesc 10-15 euro.