Jocul cifrelor si integrarea europeana

A venit iarna. Se anunta o noua majorare la tarifele pentru gazele naturale, cu circa 8,5%, in textul comunicatului Autoritatii Nationale pentru Reglementare aparand ca explicatie, culmea, doar divergentele dintre producatorii si distribuitorii de gaze naturale. S-a mentionat, in treacat, devansarea acestei masuri, fata de calendarul convenit, initial, cu institutiile financiare internationale, in speta Comisia Europeana si FMI, care prevedea data de 1 ianuarie pentru aplicarea majorarii de tarife. Conteaza mai putin forma in care a fost servita populatiei aceasta noua masura de austeritate, cat fondul problemei, eludat, nu neaparat cu eleganta, dar cu prudenta, de catre autoritati. De fapt, pe nota de plata a consumatorului final, fie populatie, fie intreprinderi, circa 70% din costuri sunt reprezentate de pierderile din sistem, ca este el de extractie sau de distributie. Cu alte cuvinte, platim pana si conductele perforate si jefuite, sistematic, de hoti, cunoscuti, aflati intr-o complicitate deja demonstrata cu angajatii din sectorul extractiv sau de distributie. Interesant de subliniat este faptul ca majorarea tarifelor la gazele naturale a fost discutata, in prealabil, cu oficialii Bancii Nationale. Scumpirea gazelor va fi aplicata de la 11 noiembrie, iar dobanda de politica monetara are toate sansele sa fie majorata, in sedinta Consiliului de Administratie al BNR, din data de 10 noiembrie.
Se pune intrebarea de ce o decizie de politica economica de importanta majora atat pentru populatie, cat si pentru echilibrele macroeconomice gestionate de Banca Nationala este aplicata in avans cu circa 2 luni. Analistii considera ca autoritatile valorifica, astfel, o fereastra de oportunitate, reprezentata de scaderea inflatiei, in ultimul trimestru, cu tendinte de situare sub 5%, in termeni analizati, de dinamica pozitiva a Produsului Intern Brut, care prezinta o crestere de circa 7% si de usoara, dar constanta majorare a ratelor reale ale dobanzilor practicate de sistemul bancar, ceea ce anticipeaza o inflamare a inflatiei, la finele anului curent si in prima parte a anului 2007. Calcule ceva mai detaliate releva o influenta reala a scumpirii gazelor de doar 0,5% in indicele preturilor, calculat decembrie pe decembrie. Statistic, am putea spune ca stam bine, cel putin in ceea ce priveste impactul cifric al scumpirilor. Daca ne amintim cum explica regretatul academician Grigore Moisil media statistica, atunci chiar este cazul sa evaluam aceste masuri prin ochii ceva mai lucizi ai populatiei, supusa unei noi curbe de sacrificiu, in prag de iarna, care include si scumpirea energiei electrice si a unor produse alimentare de baza. Ar fi absolut necesar ca autoritatile guvernamentale sa ne prezinte, detaliat, ponderea cheltuielilor cu energia termica in total cheltuieli per capita, adica pe locuitor, cu accent asupra celor peste 5 milioane de pensionari, ale caror venituri lunare se situeaza sub nivelul salariului minim pe economie. De asemenea, este cazul sa aflam care este ponderea reala a ajutoarelor de stat pentru incalzire si cum este repartizata povara bugetara, la nivel central si local. Oficial, primariile gestioneaza acest domeniu, extrem de delicat, dar exista informatii, neoficiale, ca ar practica o serie de transferuri, de la nivel central, la nivel local, fara ca sumele respective sa fie precizate, transparent, in executia bugetului de stat. Daca amintim o declaratie, din vara, de la Atena, facuta de catre guvernatorul BNR Mugur Isarescu, conform careia Banca Nationala va trebui sa sterilizeze un excedent de moneda de circa 1,8 miliarde euro, provenit din majorarea executiei bugetare, pe langa excesul constant de lichiditate de pe piata, indus de banii trimisi, in tara, lunar, de romanii care muncesc in strainatate, ecuatia se complica alarmant.
O populatie imbatranita si saracita, exodul constant al fortei de munca inalt calificate, valul de emigranti plecati la munca, de orice fel, in spatiul comunitar, ca si accentuarea dezechilibrelor macroeconomice, in prag de integrare in Uniunea Europeana ar trebui sa dea, serios, de gandit, autoritatilor de la Bucuresti. Campaniile mediatice, prin care integrarea europeana este prezentata idilic, precum intrarea pe taramul fagaduintei, un Canaan al bunastarii si civilizatiei generalizate, unde vor curge laptele acquis-ului comunitar si mierea celor circa 60 de miliarde de euro, fonduri postaderare, au, se pare, rolul de a obnubila mentalul colectiv colectiv. Sa fim sinceri si sa punem punctul pe i: costurile integrarii le vor suporta exact segmentele cele mai vulnerabile ale populatiei. Produsele pure, mai mult decat ecologice, ale agriculturii de subzistenta din Romania, reprezinta un competitor real pentru produsele similare, din spatiul comunitar, cu o mica diferenta: ale noastre sunt mai ieftine, mau gustoase si mai sanatose. Taranul roman va fi prima victima, singura, a integrarii. Concentratiile de exploatatii agricole si chimizarea excesiva a culturilor vor reveni, in forta, pe meleagurile mioritice.
Revenind la gazele naturale, un inalt oficial al unei ambasade occidentale, acreditat la Bucuresti, ma avertiza, in noiembrie 2004, dar cu titlu personal, ca pretul gazelor naturale va creste de 4 (patru) ori in Romania, pentru a corespunde exigentelor europene, in materie. Diplomatul in cauza a punctat si intelegerea, in scris, existenta, la acea data, intre conducerile Comisiei Europene si Fondului Monetar International. Iata, deci, alte victime ale perioadei post-integrare: batranii, pensionarii, de orice fel, angajatii slab calaificati, cu venituri mici, tinerii ale caror salarii, la inceput de cariera, sunt modeste. Acum, oficial, o ducem bine, vorba unui slagar autohton, dar uitam, la nivel guvernamental, sa spunem tarii si Europei ca Romania inregistreaza un deficit comercial record, un maxim istoric de 15 miliarde de euro, ca deficitul de cont curent a depasit 10% din PIB, iar consumul intern si creditul neguvernamental au crescut galopant, pe fondul celor 4 miliarde de euro, trimisi de romanii ce muncesc in strainatate, bani fara acoperire in marfuri produse aici si acum.
Intr-una din lucrarile sale de referinta, academicianul Costin Kiritescu,
mentorul profesional al guvernatorului Mugur Isarescu, spunea ca orice imprumut extern este purtator de inflatie, pentru ca nu are acoperire in marfuri produse in tara. Observatia este perfect valabila si pentru intrarile speculative de capital si pentru supraevaluarile constante din domeniul imobiliar.
Simpla insiruire a factorilor de influenta pe care ii consideram critici in evolutia imediat urmatoare a echilibrelor macroeconomice ar trebui sa dea de gandit factorilor de decizie. Daca Romania a avut o strategie preaderare la Uniunea Europeana, acum se impune cu stringenta elaborarea unei strategii nationale post aderare europeana. Deja suntem in ceasul al doisprezecelea. Trebuie obtinuta necesara coeziune sociala, pe baza unui program multianual, care sa ia in considerare scaderea investitiilor straine directe, ca urmare a finalizarii marilor privatizari, ca si o stabilizare a investitiilor de tip green-field, scaderea aportului financiar extern, ca urmare a stabilirii muncitorilor romani, in tarile comunitare, precum si impactul aderarii asupra unor industrii traditionale. Experimentele Cehiei, Poloniei si Ungariei ar trebui evaluate, cu maxima celeritate si deosebit profesionalism, inclusiv de catre Comunitatea Nationala de Informatii, colectiv ce functioneaza pe langa presedintele Romaniei.
Marele economist american, laureat al Premiului Nobel si fondatorul celebrei Scoli Economice de la Chicago, Milton Friedman, mentorul doctrinar al Fondului Monetar International, spunea ca nu exista niciun lucru pe lume, mai ales un pranz, gratis. Iata de ce, plecand de la scumpirile surpriza, la inceput de iarna, consideram ca ar trebui sa solutionam atat prioritatile nationale, pe termen foarte scurt, dar sa nu uitam strategiile postaderare europeana pe termen mediu si lung. Romania se poate integra demn in Europa, daca stie sa-si valorifice avantajele comparative si inteligenta nativa a unei populatii adaptabile, care a indurat multe, de-a lungul veacurilor, pentru ca Europa Ocidentala sa se dezvolte si sa prospere, in liniste si pace.

Scumpirea gazelor vs tintirea inflatiei

---

Despre autor: