Pare ciudat cum de primeste premiul OSCAR un film care nu are in distributie nici o vedeta, este vorbit intr-o limba imposibila, adica un amestec de zulu, xhosa, si afrikaans, plus un argou al negriilor din Soweto (o mizerabila suburbie a Johannesbur
Pare ciudat cum de primeste premiul OSCAR un film care nu are in distributie nici o vedeta, este vorbit intr-o limba imposibila, adica un amestec de zulu, xhosa, si afrikaans, plus un argou al negriilor din Soweto (o mizerabila suburbie a Johannesburgului), interpretul principal este un debutant necunoscut, iar regizorul nu are o experienta cinematografica prea mare. Este drept ca acest Oscar a fost atribuit categoriei de cel mai bun film strain, produs in 2005. Pe de alta parte, aceasta coproductie britanico-sud-africana a mai fost nominalizat la 9 festivaluri, din care la 7 a mai luat cateva premii.
Actorul care joaca impecabil in rolul principal, este un tanar nascut in Soweto si nu are nici un fel de studii de arta dramatica. A mai jucat doar intr-un spectacol unde, datorita infatisarii sale agreabile de pustan, a fost distribuit in rolul spiridusului Puck, din "Visul unei nopti de vara". In legatura cu numele sau adevarat, pot pune pariu ca nimeni dintre cunoscutii mei nu-l va putea pronunta. Cel mult Puiu Soreanu, un fost redactor de la Radio, care a stiut sa fuga la timp din tara si a ajuns milionar in Africa de Sud. Cand si situatia de aici a devenit cam tulbure, a sters-o la Miami, sa-si petreaca batranetea alaturi de altii cu o avere ca a lui. Dar sa revenim la actorul despre care vorbeam. Se numeste Presley Chweneyagae. In film i se spune Tsotsi, ceea ce in langajul pegrei din Soweto inseamna ucigas. Filmul relateaza 6 zile din viata acestui infractor, iesit nu de mult din varsta adolescentei si a devenit seful unei bande de tineri asemenea lui. Si acestia au porecle ce li se potrivesc. Unuia i se spune "Macelaru", altuia "Boston", fiindca a fost student, dar a ajuns "la fund", din pricina betiei. Tsotsi nu are nici o remuscare atunci cand ucide un om. Filmul incepe de altfel cu o crima, iar cand Boston ii reproseaza nelegiuirea inutila, Tsotsi il bate cu cruzime, apoi fuge din carciuma unde a avut loc altercatia. Afara e o ploaie infernala. Cautandu-si un adapost, nemilosul tanar nu ezita sa impuste o femeie, tot negresa, dar dintr-o clasa avuta, si sa-i fure masina. Desi nu prea stie sa conduca, se avanta in noapte, dar are surpriza sa auda scancetele unui bebelus, culcat pe scaunul din spate. Din acest moment viata lui Tsotsi sufera o schimbare radicala. El hotaraste sa creasca singur acest copilas, prilej de a-si rememora propria copilarie chinuita, cand brutalitatea tatalui betiv l-a determinat sa fuga de-acasa. Nu se pricepe insa sa ingrijeasca bebelusul si, sub amenintarea pistolului, obliga o tanara mama sa alapteze nu numai pe micutul ei, dar si copilul furat. Bunatatea femeii, blandetea ei il determina pe Tsotsi sa redea pruncul parintilor acestuia. Desi isi da bine seama ca va fi prins, el face acest pas curajos si inapoiaza copilul, in timp ce masinile politiei il inconjoara.
In rolul frumoasei mame, care alapteaza pruncul gasit apare Terry Pheto. In film ea se numeste in mod semnificativ - Miriam. Acesta e numele Fecioarei Maria in arameica, limba Evangheliilor. Actrita, negresa sau mai curand mulatra (cred), a mai aparut in alte trei filme, dar acesta din urma ii va aduce desigur celebritate. In film mai apare un singur alb, actorul Ian Roberts, in rolul sergentului de politie - Smit. Spre surprinderea tuturor, acesta stia sa vorbeasca in limba celorlalti interpreti.
Regia ii apartine lui Gavin Hood. El a obtinut premiul juriului la decernarea Oscarului. Nu mai amintesc numeroasele alte premii, castigate cu prilejul celorlalte festivaluri. Hood este si scenarist, filmul Tsotsi fiind o adaptare a romanului lui Athol Fugard. La inceput Hood a fost avocat, dupa care studiaza arta dramatica la Universitatea din California. Si-a inceput a doua cariera ca actor. In anul 2000, il inlocuieste pe regizorul filmului "Desert si salbaticie", care cazuse bolnav. In acest fel a ajuns sa regizeze si acest frumos film despre ispasire si redesteptare. Ar fi de adaugat ca muzica apartine lui Paul Hepker si Mark Kilian. Dar ea este agrementata cu interventii ale hip-hopului specific tinerilor din Soweto, in care se vorbeste de violenta, foame si lipsa sperantei de mai bine. Un film care, in ciuda duritatii sale merita neaparat vazut.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.