Este medic specialist in neuropsihiatria copilului si adolescentului. Realizeaza emisiunea de radio ""Dialog intredesKISS"", la Kiss FM, si emisiunea tv ""9595"",
la Antena 1. Astazi, doctorul Cristian Andrei implineste 45 de ani.

""Imi vine in continuare sa ma urc in copaci""

""De ziua mea, cand ma scol, deschid intai un ochi sa vad daca exista ceva sa ma veseleasca, pentru ca, de obicei, copiii imi fac surprize si imi fac din acelea cu care nu sunt obisnuit. Exista la romani obiceiul asta de a primi lucruri utile de ziua lor, ceea ce mi se pare un lucru nu tocmai indicat. Daca faci asta, devii un mercantil. Consider ca este binevenit simbolul si atunci la asa ceva ma astept. Pe ai mei i-am educat in spiritul asta. Anul acesta, la bilant o sa ies in minus, pentru ca trebuie sa ma imprumut sa iau o casa. La domeniul fapte pot sa spun ca a fost un an bun. Eu obisnuiesc sa ma intind in multe directii. In ultima vreme fac vizite in liceele bucurestene pe teme de dezvoltare sexuala a adolescentilor. O intalnire cu liceenii este revigoranta, pur si simplu este ca o bautura energizanta. Folosesc foarte mult umorul si lor le place sa glumim. Cea mai frecventa problema a tinerilor este cum sa-si spuna unul altuia ce simte pentru celalalt.

Citeste si:

Izbanda este ca am infiintat acest Institut de Relatii Umane, cu care am de gand sa fac treaba interesanta in anii care urmeaza. Va fi o izbanda adevarata cand oamenii il vor folosi asa cum visez eu. Nu ma plictisesc niciodata de munca mea, pentru ca fiecare viata a unui om este ca un palat care este original, nu are nici un pic de asemanare, de identificare cu a altuia, desi cautam uneori sa gasim asemanari intre oameni, pentru a-i incadra. Nu ai cum sa te plictisesti, mai ales daca esti invitat in palatul acesta si daca omul te duce acolo unde stie el ca e mai frumos. Este asa de bine sa te ocupi de problemele altora, pentru ca asa iti pretinzi mult mai usor ca nu ai tu. Am avut un moment, pe la sfarsitul verii, cand lumea spunea ca am disparut si chiar disparusem intr-un fel destul de dragut. Nu ma dusesem in strainatate , ci am fost la parintii mei sa ii ajut in gospodarie. Atunci, lumea a intrat un pic in priza. La parintii mei, langa Targoviste, fiecare copac si fiecare crenguta sunt educate de mine. Ador locul ala.

Vrand-nevrand, sfaturi imi da nevasta-mea. Am doi prieteni foarte buni, unul este regizor, celalalt este medic, ca si mine. Este interesant ca nici macar nu mai e nevoie sa ne cerem sfaturi unul altuia, pentru ca ne bagam unul in viata celuilalt asa de bine, incat merge totul de la sine. Visurile mele de acum nu s-au schimbat fata de cele din adolescenta, se incapataneaza sa fie cam aceleasi, chiar si dragostea este aproape la fel, contine cam aceleasi elemente. Mai e un lucru ciudat: imi vine in continuare sa ma urc in copaci. Oare sunt tacanit?""