Odata cu acceptarea noii propuneri de catre Jose Manuel Barroso, batalia interna pentru desemnarea Comisarului European s-a incheiat. Asa cum am mai scris, desemnarea unui Comisar european din partea Romaniei ar fi trebuit sa fie o operatiune de rutina, dat fiind ca, odata ajuns la Bruxelles, omul nostru va fi obligat sa reprezinte interesele Comisiei Europene, si nu ale Romaniei. Transformarea acestui moment intr-unul de confruntare intre cele doua Palate isi are explicatia in castigurile presupuse de cel care trece a fi fost autorul desemnarii. E insa doar una din explicatii. O alta tine de actuala conjunctura interna:
a) nu exista o precizare constitutionala clara privind institutia care are dreptul de a desemna Comisarul european. In astfel de situatii, isi spune cuvantul traditia. Fiind vorba despre o premiera, nu puteam vorbi despre o traditie;
b) presedintele si premierul se afla in conflict deschis. In regimul PSD sau CDR, cei doi s-ar fi inteles in secret, fara taraboiul de acum. Pe fondul bataliei dintre Palate, Calin Popescu Tariceanu a tinut sa nu fie nici o umbra de indoiala ca domnia sa e cel care face pe un bastinas membru al Guvernului european. Manat de aceasta ambitie, premierul a facut numeroase declaratii menite a convinge pe romani ca Guvernul, si nu Presedintia, e institutia care desemneaza candidatul la postul de Comisar european din partea tarii noastre. Pana la un punct, acest lucru i-a reusit. L-a ajutat in aceasta campanie si aparentul pas inapoi facut de presedinte. Dupa ce, intr-o prima faza, Traian Basescu a sustinut ca din punct de vedere constitutional si el are un drept si, ca solutie de compromis, a propus trimiterea la Bruxelles a doua propuneri, a renuntat, lasand impresia ca-i lasa lui Calin Popescu Tariceanu posibilitatea de a desemna. Odata obtinut pentru Guvern un drept ce-ar fi urmat sa se perpetueze, dat fiind ca traditia urma sa-si spuna cuvantul intr-un domeniu lasat nelamurit de catre Constitutie, Calin Popescu Tariceanu ar fi trebuit sa se concentreze asupra unei actiuni menite a fi fara cusur. Puteau fi intreprinsi in acest sens urmatorii pasi: a) consultarea Aliantei mai intai si a Coalitiei mai apoi; b) consultarea partidelor parlamentare; c) dezbaterea intr-o sedinta de guvern speciala. O asemenea desfasurare de fapte i-ar fi adus premierului urmatoarele avantaje: a) ar fi subliniat si mai puternic adevarul ca domnia sa, si nu presedintele, e cel care desemneaza; b) ar fi evitat pericolul asumarii exclusive de catre domnia sa a unui eventual esec; Chiar daca, pana la urma, tot el ar fi fost cel care ar fi decis, la nivelul opiniei publice s-ar fi adancit imaginea unei hotarari luate cu maxima responsabilitate, dupa serioase cumpaniri. a) candidatul Varujan Vosganian ar fi trecut drept candidatul Romaniei.
Si atunci, orice lider politic care l-ar fi contestat risca acuzatia de subminare a sanselor unui candidat al Romaniei. Calin Popescu Tariceanu a vrut insa mai mult. A vrut ca desemnatul sa fie un pronuntat candidat al PNL. Calculele sale s-au dezvaluit prin spusele lui Varujan Vosganian la emisiunea Gabrielei Firea de la Antena 3. Numit Comisar european, senatorul liberal ar fi capatat o uriasa vizibilitate in Romania. Castigul electoral intr-o tara care confunda Bruxellesul cu Stambulul ar fi fost insemnat pentru PNL. Sub acest semn a avut loc trocul de miercuri, 25 octombrie 2006, dintre premier si Traian Basescu. Dupa cum insusi Calin Popescu Tariceanu s-a destainuit la Sinteza Zilei din 26 octombrie 2006, in schimbul Ministerului Apararii, PNL primea dreptul de a desemna Comisarul european. Traian Basescu a intuit rapid greseala capitala facuta de liderul PNL din prea multa lacomie politica. Renuntand pe loc la Anca Boagiu, a calculat o lovitura zdravana: PD primea Ministerul Apararii fara a da nimic in schimb, dat fiind ca desemnatul PNL urma sa fie scos din joc printr-o actiune bine pusa la punct. Ce a fost dupa aceea se stie. Facut knockaut, premierul a acceptat desemnarea lui Leonard Orban, personaj care nu trece a fi al PNL. In plus, prin declaratiile televizate, Traian Basescu a creat imaginea unei desemnari impreuna cu domnia sa, daca nu chiar de catre domnia sa. Si astfel Calin Popescu Tariceanu a pierdut totul: si Ministerul Apararii, si avantajul electoral de a avea un fruntas PNL la Bruxelles, si dreptul primului-ministru de a desemna in exclusivitate Comisarul. Amarul pret al lacomiei politice. Iar Romania a pierdut dreptul de a avea un portofoliu important in Guvernul european. Eternul pret al politicianismului de Dambovita!