Un cititor fidel al cotidianului nostru, dl Emanuel Craiu, imi semnaleaza un soi de "lant al slabiciunilor" in care sunt agatati reprezentantii a cel putin doua institutii fundamentale din ceea ce ar trebui sa fie statul nostru de drept. Il citez: "Multi cetateni se intreaba de ce judecatorii elibereaza cu toptanul pungasii prinsi si arestati. Pai, oameni buni, este limpede ca cerul senin ca totul se face intentionat, bine chibzuit. Un hot, un delapidator, un talhar, un violator lasat liber pe strada da de lucru unui politist. Acesta da de lucru unui procuror care la randul sau da de lucru unui avocat. Vedeti cati isi justifica existenta? Cati castiga bani grei? Iar judecatorul are din nou taraba plina, fara de care n-ar putea sa devina miliardar. Quod erat demonstrandum."- incheie cititorul nostru.
N-as putea baga mana-n foc ca se intampla chiar asa, dar rationamentul Domniei-Sale este, macar pentru cateva cazuri arhicunoscute, impecabil. Iar acest lant trofic imi aduce aminte de un altul, legat chiar de hrana, in sens propriu, fizic. Acum cativa ani am fost in Statele Unite. Niciodata n-am vazut atatia oameni obezi pe metru patrat ca in New-York sau Washington. Nu grasi, ci prin obezitatea lor - aproape monstruosi. Ei bine, aceste persoane (in special femeile) hranesc o intreaga liota de personaje roind in jurul lor: pe nutritionistul care ii sfatuieste ce regim alimentar sa incerce, pe psihologul care, in urma slabelor rezultate ale nutritionistului, incearca si solutia sedintelor de psihanaliza, pe instructorul de fitness, pe vanzatorul de echipament jogging, pe maseur, pe farmacist s.a.m.d.
Acuma, nici eu nu stiu ce e mai bine: sa-i judecam pe posibilii infractori in libertate sau sa ne ingrasam americaneste?