Elie Wiesel, scriitor evreu american, originar din Sighet, Maramures, nascut la 30 septembrie 1928, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1986, a acordat, recent, un interviu pentru ultimul numar al saptamanalului francez Le Figaro Magazine, pe tema presiunilor exercitate asupra sa pentru a accepta sa isi asume functia de sef al statului evreu. Presedintele statului Israel, Moshe Katzav, se afla, in prezent, in centrul unui rasunator scandal, el fiind acuzat de viol si de hartuire sexuala. Katzav ar urma sa fie inculpat si sa paraseasca presedintia. Ca posibili inlocuitori ai acestuia s-au vehiculat, de catre analisti si politicieni, mai multe nume, alaturi de cel al lui Elie Wiesel: Colette Avital, nascuta, de asemenea, in Romania, Reuven Rivlin, fost presedinte al Knessetului (Parlamentul israelian), sau Israel Lau, fost mare rabin al Israelului, noteaza Rompres. Elie Wiesel, supravietuitor al lagarelor mortii, considerat o adevarata autoritate morala, care a scris mult despre Holocaust, a declarat ca nu numai prim-ministrul Ehud Olmert s-a gandit la candidatura sa, pentru presedintia israeliana. "Am fost abordat de un mare numar de responsabili politici israelieni si am fost supus - trebuie sa o marturisesc - la foarte puternice presiuni din partea unora si a altora de indata ce Moshe Katzav, actualul presedinte, a inceput sa aiba probleme". Intrebat daca, in cazul in care ar fi acceptat sa fie presedinte, ar fi existat un lucru pe care ar fi dorit sa il faca imediat, laureatul Premiului Nobel pentru Pace a replicat: "Nu v-o pot spune, caci nu m-am gandit nici o clipa sa devin presedinte al statului Israel". Elie Wiesel a explicat ca a refuzat definitiv aceasta functie. "Da, stiu cat de mare este onoarea care mi se face, dar nu ma pot hotari sa renunt la meseria mea de profesor si de scriitor. A trebuit sa lupt crancen pentru a explica faptul ca acesta nu este un post pentru mine Oamenii nu voiau sa ma asculte. Am reusit sa ii conving spunandu-le urmatoarele: sunt un om care scrie carti, un om al cuvintelor. Daca as deveni presedinte, nu as mai putea scrie si, inca si mai rau, nu mi-as mai putea utiliza cuvintele. As fi obligat sa le citesc pe cele pe care consilierii mei mi le-ar impune in discursuri. Gratie acestui argument, am putut convinge pe toata lumea". (D.E.)