Ii putem intelege omeneste pe scriitorii care au turnat, le putem pune la stalpul infamiei slabiciunile morale, dar nu si opera!, si putem da cinstita sentinta ca relatia lor cu Securitatea a fost si ramane cu certitudine ceva rusinos. Faptul ca in c
Ii putem intelege omeneste pe scriitorii care au turnat, le putem pune la stalpul infamiei slabiciunile morale, dar nu si opera!, si putem da cinstita sentinta ca relatia lor cu Securitatea a fost si ramane cu certitudine ceva rusinos. Faptul ca in categoria profesionala care a dat sub comunisti pe cei mai numerosi disidenti au fost si "uscaturi" nu ar trebui sa ne conduca la false vinovatii generale asupra unei bresle ce provoca mari dureri de cap, vecine de cele mai multe ori cu spaima, sefilor Comitetului Central al Partidului Comunist Roman. Romania de astazi sufera in primul rand de sindromul generalizarii ce exclude atribuiri si numiri precise, argumente nuantate si bun simt. Un sistem creat parca pentru a stabili false vinovatii generale pentru a nu le sanctiona pe cele punctuale, cu realitatile lor speciale si care ar fi putut sa ne ofere evantaiul de motivatii pentru care nu toti am fost in purgatoriul si infernul statului politienesc. Un sistem dus pana la dezabuzarea sensurilor clare de politie politica, asa incat lehamitea publicului sa acopere vinovatiile personale. Un sistem ticluit si manevrat din umbra tocmai de arhitectii, comandantii si executantii Securitatii. Unul din tortionarii Securitatii care l-a ucis pe Gheorghe Ursu Babu taia linistit anul trecut un vitel intr-un sat unde s-a retras sa se bucure de banii de pensie ai Securitatii. Ilie Merce a facut si face infierari si dezvaluiri insidioase deloc probate fata de cativa mari scriitori romani. In loc sa ne revoltam ca ofiterul care pretinde ca ii racola pe scriitori este in Parlamentul Romaniei, il gasim aliat in mineriade si razboaie literare generationiste, mai mult, avem tentatia sa-i acordam circumstante atenuante securistului si nu scriitorilor. Credem mai curand in lectiile de onestitate ale securistilor si nu in numeroasele dovezi de rezistenta prin cultura oferita de numerosi intelectuali de marca pe vremea lui Ceausescu. Nu mai avem ragazul de a pune la cantar daca turnatorii erau mai degraba inspre victime si nu inspre calai! Ideea ca o personalitate literara, culturala, care dadea un motiv de respiratie spirituala in anii de dogmatism mecanic si cenusiu, a fost si ea data prin mocirla e bun prilej de exaltare a tuturor frustrarilor de pana atunci ale unor gardieni ai moralitatii convinsi ca numai ei pot ridica piatra. Morisca de abjectii a tintit, mai cu seama, in acei intelectuali ce au luptat dupa 1989 pentru valorile unei societati deschise si pentru o lume fara culpabilizari generale. Dezvaluiri fara probe au lovit pe la spate in prestigiul moral si intelectual al unor personalitati precum Andrei Plesu, Ana Blandiana, Gabriela Adamesteanu. Nu s-a confirmat nimic, dar masinariile de panica si atrocitati pe care le folosesc gardienii de extrema stanga si dreapta a moralitatii au iesit din obsesiile anonimatului. Cu flagelul generalizari pe generalizare calcand, multi dintre noi am facut harcea-parcea din idei precum valoare, spirit critic si spirit antreprenorial. Inca mai sunt numerosi aceia care mai pastreaza zvonul cinic, naclaios si partinitor ca pe o oglinda a sufletului! Tentatia de a defila prin noroi e mai mediatica decat asteptarea adevarului, a dovezilor de nezdruncinat despre cineva. In Romania, un miliardar e pus direct sub stigmatul generalizarii ca ar fi furat, ca ar fi escrocat. Evaluarile, criteriile de performanta in orice domeniu sunt inlocuite cu generalizarile fara nici o noima stiintifica precum s-a intamplat cu generalizarea tampa a Marilor Romani. Generalizarile ne tin loc de paine si circ, generalizarile ne tin loc de ratiune si foame! Generalizam ca scriitorii sunt niste imbuibati care papa banii statului, care vor ajutoare sociale, care sunt niste rentieri si niste betivani asteptand totul de la stat, cand o minima informare ar arata ca Uniunea Scriitorilor, si sub comunism, dar mai ales acuma, nu a fost si nu e intretinuta de Statul Roman, ca e o organizatie non-guvernamentala de interes national si care doar ea stie cum reuseste sa dea un pic de alinare unor scriitori in suferinta, scriitori ce apara si ei cu mijloacele lor literare, multe, putine, o identitate nationala din ce in ce mai precara. Mai trist e atunci cand jurnalistii si scriitorii insisi nu ies din capcana otravitoare a generalizarilor si devin colportori profesionisti de dezvaluiri fara probe. Ce s-a intamplat cu Varujan Vosganian, care nu s-a bucurat de o gazetarie onesta ce presupunea, inainte de orice, precizarea ziarelor ca nu au probe atunci cand au dat cu litere de-o schioapa ca senatorul liberal si vicepresedintele Uniunii Scriitorilor a fost informator, ar trebui sa-i intereseze pe profesionistii industriei media si pe actorii societatii civile de la noi. Fara asumarea unor responsabilitati si fara o dezbatere in care sa nu mai vorbim despre principii si deontologie la general, oricine dintre noi, cititori ori vedete mediatice, am putea sfarsi drept tinte inocente si fara nici un cuvant de aparare ale dezinformarii!
Despre autor:
