Comisarul cu xeroxul

La formarea unui guvern de Coalitie, partidele componente se angajeaza intr-o veritabila batalie pentru a obtine portofoliile cele mai importante. Pentru ca una e sa detii portofoliul Justitiei sau al Finantelor si alta e sa-l detii pe cel al Culturii sau pe cel al Cultelor. Rezultatul final depinde nu numai de procentajul obtinut in alegeri, dar si de capacitatea de negociere. Comisia Europeana trece - si nu numai in chip metaforic gazetaresc - drept un Guvern al Uniunii Europene. In consecinta, portofoliul atribuit unui Comisar din partea unei tari exprima:
a) influenta familiei politice din care face parte
b) influenta tarii ce l-a desemnat in cadrul Uniunii Europene.
Privit din acest unghi, esecul lui Varujan Vosganian are, printre altele, doua explicatii:
a) senatorul liberal a trecut in ochii celor din Parlamentul European drept un nou castig al Grupului Liberal-Democrat in Comisia Europeana. Grupul Liberal-Democrat e insa al treilea ca numar de voturi in Parlamentul European. Fixarea lui Varujan Vosganian pe post ar fi insemnat o configuratie a Comisiei in conflict cu configuratia Parlamentului European. Ar fi fost ca si cum in Guvernul Tariceanu Partidului Conservator i s-ar fi dat mai multe posturi decat PNL.
Nu numai Traian Basescu, dar si alti bagatori de seama cu de la sine putere, au reprosat lui Varujan Vosganian prea marea apasare pe conditia sa de liberal, argumentand ca un Comisar trebuie sa fie asexuat politic. Greseala lui Vosganian a constat insa nu in insistenta in sine pe culoarea sa politica, ci in insistenta pe o culoare politica destul de palida in Parlamentul European.
Daca ar fi fost Popular sau Socialist nu s-ar fi ridicat nici o problema. Atat Popularii, cat si Socialistii l-ar fi sprijinit.
b) lipsa unei solidaritati a celor doua Palate, a fortelor de la Putere si fortelor politice in general.
Daca din Romania ajungeau la Bruxelles pozitii ferme de sustinere din partea lui Traian Basescu, a PD, a PSD, e greu de crezut ca grupurile cu influenta in Parlamentul European i-ar mai fi facut zile fripte candidatului Romaniei. Desemnarea lui Leonard Orban e rezultatul unui compromis tipic dambovitean. Cum s-a intamplat de atatea ori in istoria noastra, fortele politice in confruntare s-au impacat cu acceptarea unui neica-nimeni. Trecand drept tehnocrat, eminamente necunoscut in Romania, om de treaba, poate, dar lipsit de personalitate, Leonard Orban a intrunit asentimentul fortelor in conflict, pentru ca fiecare crede ca dusmanul nu va fi avantajat prin aceasta desemnare. Ceva asemanator s-a petrecut si la Parlamentul European. Grupurile influente din Parlament l-au acceptat deoarece prezenta sa in Comisia Europeana nu inclina balanta in favoarea unui grup sau altul. S-a ajuns insa, in schimb, la situatia ca pe Leonard Orban nu si-l asuma nimeni dintre grupurile politice din Parlament. Aceasta e explicatia bataii de joc care a fost repartizarea de catre Jose Manuel Barroso a unui portofoliu de importanta unui Administrator de bloc. Spre deosebire de Comisarul desemnat de Bulgaria - indrituita cu un portofoliu de importanta exceptionala, cel al Protectiei Consumatorului - Comisarul din partea Romaniei va raspunde de traducatoare, de interpretele la casca, de topurile de hartie si de xerox. Jose Manuel Barrosso si-a permis o asemenea repartizare de mantuiala, pentru ca Leonard Orban, in ipostaza sa de tehnocrat, nu e asumat de nici un grup politic. Un portofoliu in Comisia Europeana depinde si de influenta tarii care a desemnat un Comisar. Desigur, teoretic, un comisar, odata numit, nu mai reprezinta interesele tarii sale. In practica insa, nici el si nici cei de la Bruxelles nu pot face abstractie de tara care l-a trimis. De aici o batalie apriga, dura, de culise a statelor cu influenta pentru a avea comisari in domenii de maxima importanta. Romania e al saptelea stat ca putere de decizie in Uniunea Europeana. Indiferent de forta lor economica, influenta statelor la Uniunea Europeana depinde de numarul de locuri din Parlamentul European. La o asemenea influenta, Romania ar fi trebuit sa primeasca un portofoliu important. Pentru aceasta ar fi trebuit ca mai intai sa se negocieze portofoliul si apoi persoana. Noi insa n-am procedat astfel. Ne-am comportat de parca acceptarea unui Comisar din partea Romaniei ar fi fost un mare chilipir dat de Uniunea Europeana, cand mai aveam si avem dreptul la un Comisar. E una dintre explicatiile faptului ca Romania i s-a repartizat xeroxul Uniunii Europene.

---

Despre autor: