Cine vorbeste?

leana Alexandra Orlich este profesor de literatura la Universitatea din Arizona. Este totodata una din putinele voci, in critica literara din S.U.A. si din lume, care vorbesc, astazi, despre literatura romana, intr-o limba de circulatie internationala.
Fie si numai pentru atat si cartile domniei-sale* merita sa fie aduse in atentia unui public destul de preocupat, iata, de cine este cel mai mare roman caci romance, se pare, nu avem decat mijlocii sau mici. Destinul lor milenar pare sa fie cel al unor fiinte tacute si in cazul cel mai bun sacrificate, iar in cel mai rau doar stalcite, intru perpetuarea unui sistem in care constructia ambitioasa a unui exterior ostentativ este valoarea suprema a vietii, in defavoarea interioritatii iubirii si a familiei. Trupurile tacute din titlul cartii subintitulate (Re)descoperind femeile din proza scurta romaneasca apartin, in ordinea cronologica a fragmentelor din istoria literaturii romane de care se ocupa cartea, Anei lui Manole, Marghioalei din Hanul lui Manjoala, Haiei Sanis din nuvela omonima a lui Sadoveanu, Anei lui Ghita din Moara cu noroc si Madalinei din Ciuleandra. Sacrificiul imemorial al sotiei Mesterului Manole independent de interpretarea antropologica si ritual-religioasa ce se poate da acestuia ca reprezentand o urma literara a unor practici efective menite sa asigure durabilitatea unei constructii reprezentative si strangularea Madalinei de catre acel Othello diminuat zugravit de Rebreanu in personajul lui Puiu Faranga reprezinta, pentru autoare, cele doua puncte extreme ale unei unde care se propaga neabatuta prin literatura noastra si care ar putea fi numita tacerea victimei. E adevarat ca Ana plange cand este zidita, dar vocea ei e curand astupata de masivitatea zidurilor; Marghioala, Haia Sanis, Ana lui Ghita suspina si ele cum pot, dar nu pentru multa vreme; Madalina nu mai apuca nici macar sa strige, cand sotul ei o strange de gat.

---

Despre autor: