De la etalonul aur am trecut la bancnote si de la bani de hartie am ajuns direct la hartii (bonuri de masa)

Intrebare simpla, anul I la ASE: Cate autoritati au voie sa emita bani intr-un stat? Raspunsul: Numai banca centrala, numita si autoritatea monetara.Serios?! Dar bonurile de masa ce sunt? Nu tot bani? Chiar bani cu discount daca ne gandim ca sunt scutite de la plata taxelor?!

In fine, n-ar trebui sa ne pierdem vremea cu astfel de intrebari. E limpede ca tichetele de masa sunt pseudomoneda. Enigma e doar de ce nu e deranjata BNR ca mai emite si altcineva bani.

Pai, fiindca ea e responsabila nu doar cu emisiunea, ci si cu inflatia. Iar bonurile de masa concentreaza consumul in zona alimentelor si a bauturilor nealcoolice, care au cea mai mare pondere in calculul inflatiei.

Daca oamenii s-ar abtine de la mancare ca sa-si cumpere aspirator si televizor n-ar fi bine. Ponderea electrocasnicelor s-ar mari si acolo nu se pot emite tichete. Nu se pot controla indirect preturile cu ajutorul rezervelor strategice. De asta se scumpesc toate celelalte, numai mancarea - nu.

Citeste si:

Si nu doar de asta sta pe loc pretul la mancare, ci si fiindca exista hipermarketuri ori supermarketuri - intr-un cuvant market-makers, cei care fac preturile. Nici un butic
nu-si poate permite sa vanda sub preturile lor, fiindca nu are putere de negociere cu furnizorii. E greu sa convingi 100.000 de comercianti ca atunci cand va sari pretul gazelor, in 2007, e nevoie ca acela al alimentelor sa stea pe loc - dar e altceva sa gasesti intelegere la cei mari. Mai bine sa dispara cei mici, ca oricum ne incurca.

Dar poate ca ne inselam. Poate ca asa e-n toata Europa Centrala si de Est. Daca Romania, o piata cu 22 de milioane de consumatori, are 500.000 de companii, Polonia, cu 38 de milioane, ar trebui sa aiba cel mult un milion de firme. Atatea sunt? Nu, polonezii au peste 3 milioane de companii, iar la noi se verifica definitia oligopolului: acea structura a pietei in care exista un numar mic de producatori (ofertanti) si un numar mare de cumparatori.

Una peste alta, nici nu-i nevoie de atatea argumente pentru a sustine teza ca Romania e o tara dominata de oligopoluri. Se vede si cu ochiul liber cum oamenii continua sa stea la cozi. Cum se concureaza cumparatorii in locul furnizorilor care vand ""in limita stocului disponibil"". E exact cum scrie in cartile de economie cand se vorbeste despre trasaturile pietelor oligopoliste: intre producatori se desfasoara o concurenta monopolista, intre consumatori se desfasoara o concurenta perfecta, deciziile firmelor sunt interdependente. Iar bonurile de masa nu sunt decat contributia mica a oligopolurilor de pe piata muncii: cartelurile sindicale.

E clar de ce nu exista nici un interes pentru cresterea cantitatii de bani din buzunarele oamenilor si se recurge la tot felul de subterfugii: fiindca atunci ar fi piata. Banii s-ar duce acolo unde ar dori piata, nu politicienii care atribuie fiefuri oligarhiei. Atunci s-ar face si afaceri pe bune, nu doar cele cu sprijin politic. Fiindca oligarhia a pus mana pe puterea economica, dar nu prea stie ce sa faca cu ea. De aia au ungurii PIB-uri duble si polonezii - triple.