Urata festa i-a jucat destinul lui Varujan Vosganian. Sau cine? Precipitarea numirii candidatului pentru postul de comisar al Romaniei in comisia Uniunii Europene a fost egalata doar de rapiditatea cu care a fost respinsa. Cum a fost posibil asa ceva
Urata festa i-a jucat destinul lui Varujan Vosganian. Sau cine? Precipitarea numirii candidatului pentru postul de comisar al Romaniei in comisia Uniunii Europene a fost egalata doar de rapiditatea cu care a fost respinsa. Cum a fost posibil asa ceva? Pare incredibil, dar este, deja, istorie. Nu neaparat in termenii utilizati de Dr. Turcu - "pariul meu cu istoria", cum patetic si cu ifose se exprima noua vedeta media din Romania, ci in simple impresii de lectura a evenimentelor. Bun: Romania trebuia sa trimita un comisar la Bruxelles. Se mobilizeaza fortele din cadrul Aliantei DA, dar si cele de pe laturile coalitiei, se propun si analizeaza posibile variante, oameni buni si pregatiti sa faca fata provocarilor europene. Tara, tara, vrem... comisari! Si? Ii iese iar cu har-mar, ba ca primul-ministru are drept de nominalizare, ba ca si prezidentul are optiunile lui, ba ca si partenerii si opozitia pot oferi candidati valorosi, saptamani in sir nu s-a gasit o solutie definitiva. Ca sa poata fi sustinuta cum se cuvine la Bruxelles. Stop cadru: si in acest timp ce au facut institutiile statului abilitate sa promoveze interesul Romaniei, adica sa faca lobby pentru oricare ar fi fost numele celui vizat sa fie numit? Ce fac si cu ce se ocupa in acest timp diplomatii "in charge" acreditati la Bruxelles, ziaristii, rezidentii, sursele acoperite sau descoperite care pot livra informatii, analize, "punctaje", despre care este piata acolo? Dar "cartitele" ce au pazit? Sa se stie exact ce fac socialistii, cum reactioneaza populistii, cine ar avea sanse mai mari ca sa "treaca" si sa fie acceptat nu doar de Barroso, intr-un cuvant un studiu de piata pentru candidatul nostru. Oricare ar fi fost el, repetam. Un bun negustor are grija ca in cazul unor mere refuzate de piata sa livreze pere, simplu ca Bonjour! Dar de Barroso nu s-a ocupat nimeni, sa se stie ce-i poate pielea? Fara sa devina neaparat "obiectiv", dar macar consilierii de la Victoria si Cotroceni sa avertizeze factorii decizionali ca Dl Jose Manuel Barroso are alergie la armeni si chestiunile legate de Cipru sau kurzi! Ca din declaratiile lui publice din ultimele luni reiese clar ca este un sustinator fervent al admiterii Turciei in UE fara conditii prealabile solicitate de Franta/ Chirac si Germania/Angela Merkel, extrem de agresiva pe subiect. Ca sa nu mai vorbim de Vatican, Papa Benedict al XVI-lea fiind un fatis oponent al extinderii constructiei europene in aceasta directie. Sa nu stie nimeni la Bucuresti ce este cumva de notorietate in presa si mediile politice internationale? Greu de admis si acceptat asa ceva, dar nu imposibil. Chiar daca scandalul dintre Paris si Ankara a facut putine valuri pe la noi: avem subiecte mult mai atractive si incitante. Cum sa nu faca nimeni lobby pentru cel/cea care va reprezenta Romania? De ce? Pentru ca inca din secolele trecute luptele intestine dintre boierii pamanteni, apoi dintre ei si fanarioti, capatau accente dramatice. Tragice, de multe ori, ura pusa sa lucreze atingea cote inimaginabile, astfel incat interesele tarii se rostogoleau in plan secund. Si se duceau la sultan sau marele vizir la Inalta Poarta ca sa se toarne reciproc, oferindu-si serviciile si devotamentul, pe langa alte "mijloace specifice", ramase pana azi in functiune pe meleagurile Europei largite. Ca peste putina vreme, sa vina mazililirea sau o moarte violenta si procesul "integrarii" la domnie sa se reia. Este inadmisibil ca Bucurestii sa nu fi fost avertizati ca hapul cu candidatura lui Vosganian nu va fi inghitit de Barroso. Daca Dl Tariceanu a insistat, vina ii apartine in intregime. Daca Dl Basescu a stiut si l-a lasat pe Tariceanu sa se friga - facand lobby pentru Dna Boagiu, care, oricum, nu putea trece de optiunile liberalilor si negocierile care au avut loc, consideram ca a fost o greseala tactica. Cu toate castigurile ulterioare, este o anume abilitate a presedintelui de a trage folose din orice situatii. Oricat de nefericite si dificile.
Ne pare extrem de rau pentru ce i s-a intamplat lui Varujan Vosganian. Nu merita un astfel de afront, o astfel de "lucratura", fara sa-si dea seama in ce cursa a picat. Cunoscand lumea in care traim, cu tot trecutul&prezentul ei, Varujan Vosganian trebuia sa refuze propunerea unei astfel de candidaturi. Am fost mirati, dar si bucurosi, si ne pregateam sa comentam pozitiv gestul Romaniei si al romanilor de a accepta un neroman la Bruxelles. N-a fost sa fie. VV avea toate datele sa fie la inaltimea cerintelor. Pacat, am ratat, iar, o noua oportunitate.
In ce priveste "demascarea" itita cu acest prilej, este o josnicie fara pereche. Care poate produce satisfactii colhozului de presa al fostului mahar "dunarean", unde noua nomenclatura a ciocoimii media si-a dat fustele peste cap preluand analizele gargarisite infatuat-patriotic de un fost ofiter CIE resapat din "adormire". Adevarul nu va intarzia. Din domeniul "multilingvismului", putem preciza ca "esec", in limba turca inseamna magar. Candidatura lui VV nu a fost un "esec" a fost o eroare. Asumata. De cine? De nimeni.
Despre autor:
