Un film despre insuportabile adevaruri

In seara de 27 octombrie, la cinematograful Studio, am vazut o pelicula impresionanta. Era deschiderea "Festivalului filmului britanic". Filmul? "Children of men".
Actiunea filmului se desfasoara in anul 2027. Toate marile metropole ale lumii sunt distruse de bombardamente atomice. Oare nu asta ne asteapta atunci cand tari cu intentii razboinice pregatesc teribile arme de distrugere ?
In 2027, plaga terorismului de toate culorile atinge proportii inimaginabile. Oare ce se petrece azi n-a atins proportii neasteptate cu numai un deceniu in urma? O boala misterioasa face ca de 18 ani sa nu se mai fi nascut niciun copil. Asta bineinteles in film. Dar, oare, acum, Europa nu este speriata de scaderea nelinistitoare a natalitatii si de imputinarea populatiei?
In film, singurul colt de lume, ramas refugiu neatins de furia atomica, este Anglia. Dar si aici domneste haosul provocat mai ales de afluxul refugiatilor sositi din toate tarile lumii. Dar autoritatile sunt decise sa scape de acest "flagel". Britanicii sunt obligati sa nu acorde vreun ajutor acestor imigranti, altfel vor fi pedepsiti cu moartea. Refugiatii sunt vanati ca animalele sau inchisi in tarcuri, amintind perfect de lagarele de concentrare naziste. Dar masurile pe care le iau astazi autoritatile britanice nu sunt oare preludiul unora ca acelea prezentate in film ? In film este prezentata o revolta a ghettoului in care sunt masati cei lipsiti de cetatenia engleza semanand cu cele petrecute la Varsovia, in anii razboiului. Dar tulburarile din suburbiile Londrei sau ale Parisului nu anticipeaza si ele cumplitele scene din film?
Regizorul Alfonso Cuaron si coscenaristii sai s-au inspirat dintr-un roman al scriitoarei P.D. James, roman aparut in 1993 si primit foarte prost atat de public, cat si de critica.. Cuaron ii da filmului un ritm de thriller. Ca printr-un miracol, o tanara negresa, refugiata si ea, a ramas insarcinata in urma unui viol colectiv. Ea poarta in pantece pruncul care ar putea renaste omenirea. Dar, in calitatea ei de imigranta, o vaneaza si fortele de ordine, inarmate pana in dinti, si o organizatie revolutionara anarhica, aceasta temandu-se ca tanara i-ar putea trada, si, in sfarsit, o a treia categorie care, stiind ca e urmarita, spera o recompensa grasa, daca o va prinde si o va preda politiei. De fapt, aproape nici unii dintre acestia nu a aflat ca femeia nu numai ca fusese gravida, dar si nascuse. Intre timp gloantele suiera, bombele explodeaza, senilele tancurilor trec peste trupuri nevinovate, sunt ucisi oameni de o parte si de cealalta. Un englez omenos, interpretat magistral de Clive Owen, un cetatean obisnuit cu o viata monotona ( daca se poate numi monoton haosul ce domneste intr-o Londra sub asediu, ca aceea surprinsa de camera de filmat), se trezeste luptand eroic pentru viata celor doua fiinte, a mamei si a pruncului. Singura fiinta onesta, care-i ajuta pana la capat, este o tiganca sufletista, originara din Romania, si interpretata exemplar de Oana Pellea. Personajul se numeste Marichka si vorbeste romaneste intr-un film unde ceilalti folosesc limba lui Shakespeare.
O aparitie deosebita este cea a lui Michael Caine, in rolul unui grafician cu tematica politica si detinator de premii. Elegantul si distinsul actor, urmas, as zice, al lui David Niven, are de asta data plete, e imbracat aiurea, dar emana caldura prin tot ce spune si ce face.
Nu stiu daca filmul o sa placa marelui public, dar merita vazut pentru adevarul adus pe ecran, indiferent cat de crud ar fi el!

---

Despre autor: