Cronica tvIntre jovial si penibil

Este sambata dimineata si nu stim inca rezultatul fermentatiilor provocate de alegerea unui comisar romanas la Curtile Evropii. De fapt nici ca ne intereseaza, caci actiunea a fost deja efectuata in culisele noastre pline de brazi, mioare si ape repezi ce dau in vad. Ca mai intotdeauna in Istorie, mancam seminte si ne uitam cu grija cum zboara perdelele la usa din tinda, numaram cate picioare are vaporul si cu ce se hraneste el noaptea. Apoi, dupa un asemenea exercitiu indelungat de gandire, privim prin gaura cheii la ulita si vrem sa vedem daca a inceput a se raspandi seara. Gesturile astea, departe de a fi pitice, sunt mai degraba pithice, caci, vorba unui mare invatat de-al neamului nostru, G. Calinescu, noi suntem fundamental geti. La o adica, mai dinspre Troia ! Dar, pe Columna...
Cel mai frumos spectacol, in afara de cel dat de onor. politicienii implicati in desemnare, il dau televiziunile de toate colorile - ca, nu avem deloc incotro, acum sunt in culori, bre ! Inainte, pe vremea alb-negrului, era simplu, se anunta cate o schimbare si gata, respiratia revenea la normal. Acum, orice lucru, cat de mic si de nimic, starneste revelatii sonore, acapareaza amagiri, aprinde diverse traiectorii de patimi, da drumul la lumina galagiei. De pilda, Varujan este un tip de-al nostru, pohet si prozatoriu debutat, de nu ma-nsel, de Viorel Stirbu la "Urzica", cam singurul economist de la care am reusit sa inteleg si eu cate ceva atunci cand vorbeste, tip simpatic, gurmand si gurmet, care e capabil sa treaca peste orice fel de diferente de opinie, dotat cu intelepciune si cu mult bun simt. El mai are o calitate sau un defect, depanda de cum il privesti : e armean, stie limba, e apropiat de comunitatea respectiva unde, deseori, m-a invitat si unde am poposit cu placere reala. Il stiu de pe cand frecventa cenaclul sectorului doi, de din casa de cultura "Z" de pe vremuri, dupa care ne invita la o bere sau la un raki la Beatrice Diaconu - despre care nu mai stiu acum chiar nimic - , pe Slatineanu, fiindca pe atunci Varujan al meu era merceolog la "Zarea", parca si i se mai lipea de mana, cred ca intelegeti dumneavoastra ce. In drum spre casa mai opream si pe la el, pe Busolei si ne tragea ceva la pian. Ei bine, de prin toti liberalii ceia, el este cu adevarat o lumina si dotarea lui cu o functie reprezentativa chiar m-a bucurat. Desi, orice astfel de daruire, seamana la noi cu o amagire si cu un sut prietenesc, in spate gios. Sunt extrem de putini sahisti in politica, sunt multi cam pioni, din pacate si astea sunt riscurile pe care ti le asumi odata ce ai pasit pe acel covor.
Televiziile, sa revenim la ele, s-au dat din nou in stamba. Primo, din lipsa de evenimente, au creat unul - fireste, comandat si comanditat, daca mi se permite, - dar de slaba valoare tehnica si tactica. Secundo, au fost mobilizati ( convocati o fi mai bine? ) gramezi de analisti si de psihanalisti care au dezbatut indelung toate fetele cerului, luandu-se la cearta intre ei. Tertio, au fost sondati si unii telespectatori inter-activi ca sa deie cu presupusul daca va fi comisar ori ba ( chestia asta cu comisarul, un fel de sugativa pecuniara a unui guvern ce inca nu exista dar spera, ma trimite la madam Marar-Cresson si la scandalul cu destituirea integrala, de mi-amintesc bine, a tuturor comisionerilor! ). Multe turbulente, multa apa de ploaie si o singura piesa de schimbat pe tabla : alte Kuki Tariceanu ! Varujan, asa cum il stiu, bine ar face sa se retraga, sa scrie o carte decat s-o joace astfel, gata masluita.
Ptiu, ete ca este sambata seara si ceea ce am banuit
s-a si intamplat : Varujan s-a fost retras la depou! Mai bine pentru el, mai rau pentru cine l-a propus. Nalucile noptii - noctium phantasmata, cum s-ar zice prin Colentina-Ghica Tei - nostime si ghemuite de invidie s-au pietrificat si au batut in geam ca intr-o cabina telefonica, anuntandu-ne debransarea de la tuturoiul placerii. Reactiile de bucurie hidoasa nu s-au lasat asteptate prea mult si ne-au demonstrat din nou ca ne preocupa mai intens defectarea caprei vecinului decat maturarea prispei personale. Alde Mungioaica nu trebuie sa fie asa folle de rage, ea e un soi de Zazie in metrou, o tarancuta parvenita si nimic mai serios de atat. Alde Tuca, ot Baneasa, adeca de la Scoala de jandarmi din cartier, s-a dovedit, dupa parerea mea, un demn si de mare cinste reprezentant al orasului Caracal. Chiar asa, de ce nu i-or da edilii locului titlul de cetatean de oroare !? Sigur ca i s-a dictat, sau diktat dupa citire, dar se imbaloseaza de acum inainte cu o caldura apasatoare in jurul meseriei sale. Sigur ca si Varujan a vrut poate o panza mai lata decat vantul ce o impungea, dar oameni suntem ! De castigat nu cred sa fi castigat cineva, de pierdut am mai pierdut inca o data cu totii!

---

Despre autor: