Ultima romantica aminteste in memoriile sale - ""Povestea vietii mele"", despre aniversarea zilei sale de nastere. Puncte de reper: anii 1917 si 1918.

16/19 octombrie 1917. A 42-a aniversare a mea:. Serbez pentru a doua oara ziua de nastere in timp de razboi. Sunt astazi o pribeaga, departe de caminul meu, dar nu inca de tara noastra, slava Domnului! Poate ca va veni si asa ceva, dar trebuie sa-mi tin fruntea sus oricare ar fi soarta. Soarta noastra in clipa de fata e aspra si primejdioasa, totusi nimic nu se poate asemui ca grozavie cu acele zile infricosate ale anului trecut, cand era pe moarte Mircea. In aceasta zi tocmai era in agonie si mi-aduc aminte ca de un vis de spaima, de acel drum pana in oras, unde mi
s-au oferit flori si iar flori, un minunat belsug de crizanteme, iar eu tot timpul ma temeam ca Mircea se va fi sfarsit pana sa ma pot intoarce... ah! cat ma temeam!
APARENTE. Acum sunt departe de Bucuresti, de Cotroceni, de Sinaia, de tot ce era al nostru, dar mai ales sunt departe de mormantul lui Mircea. Azi m-am sculat pentru dejun, m-am imbracat in alb si-am primit felicitarile tuturor, mari si mici, si nu vorbit nimanui de ceea ce era in sufletul meu. Daca as fi plans, ar fi fost un dezastru, caci stiu ca atunci toate m-ar fi facut sa plang; era mai bine sa ma prefac ca nu-mi aduc aminte. Nu-mi aduc aminte...
Darurile ce-am primit erau cam ciudate. Ileana mi-a adus patru boboci de rata si copiii mei cei mari mi-au dat un porc enorm! Toate astea pentru cantinele mele de prin sate. Nando mi-a dat bani sa impart la saraci; si altii mi-au adus tot parale: colonelul Rosetti, Miss Woodfield, Miss Milne, Marioara Ventura, aceasta din urma mi-a dat 7.090 de franci, pe care ii castigase la teatru. Si toate bietele flori ce se aflau in Iasi mi-au fost aduse, flori asa de anemice, asa de triste, ultimele flori ale anului.

S-au servit mancari foarte bune, din care n-am gustat decat cu mare socoteala. Printul Stirbey, ca sef al casei noastre, rosti o cuvantare cat se poate de potrivita, in care pomeni de intamplarile trecute, ceea ce facu sa-mi curga lacrimile, care toata vremea fusesera atat de aproape de ochii mei.
La 3 se desfasura o mare ceremonie, in care decorai cu Crucea ""Regina Maria"" pe toate doamnele, doctorii, infirmierele si sanitarii care lucrasera fara ragaz prin spitale. A fost o adevarata placere atat pentru ei, cat si pentru mine si mi se lua de pe suflet o greutate, caci putusem, in sfarsit, capata rasplata cuvenita muncii destoinice a colaboratorilor mei.
S-a servit ceai, vin si pesmeti, iar noi trecuram de colo-colo printre oaspetii nostri, vorbind cu fiecare pe rand. Mi se pare ca erau vreo 150 de persoane. La urma ma simtii obosita, caci eram inca slaba dupa doua saptamani zacute in pat.
16/29 octombrie 1918. A 43-a aniversare a nasterii mele. Imbatranesc si e pacat. Mai am atatea de facut; e pacat pentru ca fiecare an trebuie sa-mi ia ceva din frumusetea mea. Poporul meu totdeauna a fost mandru de ea. A fi frumoasa era privit intrucatva ca una din indatoririle mele regale. Si totusi singura indatorire in care nu am nici o raspundere. N-am fost niciodata deosebit de ingamfata de chipul meu, insa el mi-a fost ca un prieten si daca va fi sa se schimbe, si va fi ceva ingrozitor. Am auzit o data pe o doamna zicand, pe cand isi punea cam zadarnic pudra pe obraz: ""que ca€™est bÍte de viellir"", si cam asa i se pare fiecaruia. Ploua cu galeata. Nando a sosit devreme de la Iasi (...). Am dat un mare dejun, dar ploaia n-a incetat toata ziua (...) Oare ce-mi va aduce a 43-a zi de nastere a mea? Am primit o telegrama pana si de la George al Angliei.

Citeste si:

""Aproape de sufletul poporului Ei pe care l-a iubit si pe care l-a inteles pana in cele mai nebanuite adancuri, Regina Maria a inchegat deopotriva o mare opera sociala care va supravietui vietii omenesti trecatoare. Cu dragostea ei nemarginita pentru cei multi si mici si cu deplina intelegere a atator mari probleme sociale, Ea a intemeiat numeroase asezaminte care vor ramane sa imparta posteritatii franturi din inima Ei buna si generoasa. In fata mormantului de abia inchis, romanii nu-i pot arata recunostinta decat intr-un singur fel: sa-i proslaveasca memoria urmandu-i cu sfintenie indemnurile."" -
Ilustratiunea Romana, 1938

Se nastea Missy

Cea care avea sa devina in 1914 Regina a Romaniei, Maria Alexandra Victoria, principesa de Marea Britanie si Irlanda, s-a nascut la 17 octombrie 1875 in Eastwell-Park, tatal fiind Alfred, duce de Edinbourgh, fiu al reginei Victoria a Angliei, iar mama, ducesa Maria Alexandrova, unica fiica a tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. In urma demersurilor facute de catre Charley, principesa de Saxa-Meiningen, sora mai mare a imparatului Germaniei, principesa Maria (careia i se spune si Missy) s-a logodit, la numai 16 ani, cu Ferdinand de Hohenzollern, principe mostenitor al Romaniei.