Cand Ion Cristoiu mi-a propus sa transcriu, spre publicare, cateva amintiri din vremea boemei
noastre - studentesti, dar nu numai - i-am raspuns, fara sa stau prea mult pe ganduri, DA! Le-am dat si un nume generic - snoave - , pentru ca dincolo
de anecdota mai erau
placerile de a scruta
caractere si de a
da o morala naratiunii.

Multe din snoave au intrat in folclorul viu al cafenelei si al boemilor de cursa lunga si au devenit folclor. Folclor al studentiei, al cafenelelor sau al redactiilor. De unde si sentinta, grea tinichea de coada noastra: ""Boemi fara scapare"". Cea mai grava observatie pe care se poate ridica este, insa, aceea ca asemenea intamplari s-au petrecut in perioada 1965-1989. Pacat de neiertat, atat pentru autorul acestor naratiuni, cat si pentru gazeta care le gazduieste, atata vreme cat - in definitia pe care vor sa o impuna, pana si istoricilor anumite segmente ale societatii civile - aceasta perioada este, numai si numai!, una a crimelor si a universului concentrationar.
In realitate, perioada care debuteaza la jumatatea anilor a€™60 si ajunge pana in zorii evenimentelor din decembrie 1989 cuprinde mai multe etape de evolutie, dar si de involutie, mai multe serii de evenimente, fiecare dintre acestea avandu-si rosturile si semnificatiile lor. Raman de studiat mentalitati, individuale si colective, care se confruntau, exprimand si definind o anume stare de spirit. De unde si o anume acceptie a boemei, vazuta ca un mod de a fi tanar. Sau, cu vorba lui Engels (horrible dictu - nus!) ""voioasa, libera cugetare"". Aceste snoave pot fi insa luate si ca documente sociale. In conditiile in care (conform unei autoritati in materie, profesorul Septimiu Chelcea) documente sociale sunt acele ""urme directe sau indirecte lasate de fapte anterioare"", de care ""cercetatorul sociolog se serveste, asemenea istoricului"", adica ""tot ce poate da o indicatie despre viata sociala prezenta sau trecuta"". Pana atunci sa ne aducem inca o data aminte de deviza pe care poetul Jean de Santeuil a dat-o comediei, el insusi preluand-o de la actorul Domenico Biancolelli: ""Castigat ridendo mores"".
Am fost dintotdeauna convins ca ori de cate ori un manuitor de bani publici sau mai nou si de fonduri private da cu ochii de o solicitare redactata in cuvinte simple, cu subiect si predicat si, mai cu seama, cu argumente de bun-simt, tot de atatea ori o respinge. Viceversa: cu cat motivele pentru care soliciti finantarea sunt formulate mai fistichiu, cu atat baierile pungii ti se vor deschide mai larg. Oricat ar parea de ciudat, acest adevar elementar nu
l-am invatat in ultimii 16-17 ani de mars triumfator spre cele mai inalte culmi ale liberei initiative, ci, hat!, cu aproape 40 de ani in urma. Si iata in ce imprejurari...
COLEGA ZOE CEAUSESCU. Ne aflam, asadar, in noiembrie 1968, cand, la Universitatea Bucuresti, era fierbere mare: ""Se lucra zi-lumina""(asta era expresia patentata!) la pregatirea primului numar tiparit al revistei ""Universitas"", organ al Comitetului UTC si al Consiliului AS din Universitate. Fiind eu cooptat in echipa redactionala - in conditii cu totul aparte, despre care as dori sa va vorbesc odata si odata - am avut surpriza sa am printre colegi pe Jeana Gheorghiu ca redactor-sef, pe Andrei Aszody si pe Polly Popescu - secretar general de redactie, alaturi, printre altii, de Tory Cogan, Horia Alexandrescu, D. R. Popa (una si aceeasi persoana cu prozatorul de mare succes de azi, stabilit peste Ocean). Tot in scopul ridicarii nivelului politic si publicistic al revistei, in redactie a fost cooptata, in functia de redactor-sef adjunct, o colega de la facultatea de matematica: Zoia Ceausescu. Adica fiica Secretarului General al CC al PCR, Presedintele Republicii. Calitate de care - o afirm cu mana pe inima si in deplina cunostinta de cauza si desfid, inca o data, iresponsabilele infamii pe care unii si altii s-au incumetat sa i le puna in seama - Zoia nu s-a folosit decat spre a-si ajuta colegii aflati la stramtoare. Tocmai de aceea, orice solicitare mai ""asa si asa"" venita din partea redactiei era imediat preluata de Zoia si, mai departe, nici capul nu ne mai durea. Totusi, au existat si ""neinduplecati"", tipi principiali care credeau ca daca pozeaza in fermi, vor fi remarcati de ""tov. Zoia"". si ""mai sus"". Un asemenea ""cap patrat cu mintea-n colturi"" s-a nimerit sa fie un oarecare Florian C., de departe cel mai inabordabil si mai de neinduplecat. Cum respectivul avea functia de casier al comitetului UTC pe Universitate, nici nu e greu de banuit cate necazuri si cate zile fripte ne-a facut, cerandu-ne tot felul de referate, stampile, semnaturi si note explicative. Lasa€™, nici noi nu i-am ramas datori...
POVESTEA GUMEI. Asa ca, intr-o buna zi, cand Zoia a cumparat o guma, ea a venit glont cu bonul stampilat si a facut referat pentru decontarea sumei de... 85 de bani. L-am gasit pe Florian spre seara, la cantina de la 6 martie, impreuna cu o juna pe care, se vede treaba, o introducea in munca de organizatie. Zoia m-a inghiontit: ""Da-i bonul, sa ne dea banii!"". Cum la difuzorul din cantina se transmitea melodia ""Midi-midinete"" , mi-a trecut prin cap un gand parsiv. M-am dus cu bonul pana in biroul administratorului si l-am completat: ""Una midineta cu guma - 40 de lei si 65 de bani"". Bani, nu gluma, daca tinem cont si de mercurialul de la cafeneaua ""Tosca"" - 2,40 cafeaua, 2,10 citronada sau 8 lei un coniac mare cu paharul de sifon alaturi. Cu bonul astfel asezonat, l-am atacat pe Florian: "" - Tov. Florian, a trebuit sa facem o cumparatura urgenta pentru redactie, tovarasa Zoia (pentru a da mai multa gravitate cererii, am pronuntat si numele de familie) a platit din banii ei, dar se ridica problema ca trebuie sa i se deconteze suma"". Sub privirile siderate ale aspirantei la tainele vietii si muncii de organizatie, Florian s-a dezlantuit: "" - Bon de decontare aveti?"".
"" - Avem!"" "" - Dar referat pentru aprobarea decontului aveti? Fara referat semnat de tov. secretar de organizatie nu fac nici-o plata!"" Nu m-am pierdut cu firea: "" - Cum o sa justifice tovarasa Zoia in fata tovarasului secretar general faptul ca, datorita unor procedee birocratice, nu isi poate primi banii? Cunoasteti cat de aspru a infierat tovarasul Nicolae Ceausescu asemenea manifestari si, tocmai noi, la organizatia UTC din Universitate, dam curs unor asemenea tendinte nesanatoase?"". Florian s-a predat: "" - Va dau banii de la mine, dar maine sa veniti cu referatul!"". A doua zi, dis-de-dimineata, beneficiind si de ""intariri"" (Jeana si Andrei), l-am incoltit pe Florian: "" - Uite referatul, sa te vedem daca reusesti sa te descurci!"". Cand Emilian S., secretarul UTC pe Universitate, a vazut referatul a luat foc: "" - Ce-i asta? La ce le trebuie? Unde e obiectul?"". Florian, bine instruit, a recitat: "" - Seara fetele pleaca acasa, raman numai baietii si au nevoie de midineta, sa-i mobilizeze in munca"". ""Unde e midineta asta?"" - a scrasnit secretarul UTC. Florian, ferm: "" - Este acasa, la tovarasa Zoia, altfel nu putea sa justifice in fata tovarasului secretar general cheltuiala"".
INFLUENTE COSMOPOLITE. De fata fiind primul secretar al comitetului UTC pe centrul universitar Bucuresti, Ion Traian Stefanescu, nu l-a iertat: "" - Draguta, dar midinetele astea nu sunt cumva influentate de ideologia cosmopolita?"". Florian a venit dupa noi, dardaind. "" - Fii serios - l-am imbarbatat - , nu ai vazut asta-primavara (mai 1968 - n.n.) ce s-a intamplat daca studentii de la Sorbona nu au fost dotati cu midinete? In ceea ce priveste influentele ideologiei cosmopolite, stii foarte bine ce a spus tovarasul Nicolae Ceausescu despre cresterea rolului si locului midinetelor in educarea revolutionara a tineretului universitar?!"" ""Argumentul"", preluat si recitat pe nerasuflate de Florian - cu precizarea expresa: "" - Asa mi-a spus Serban, iar tovarasa Zoia l-a aprobat pe deplin"" - , a fost, se pare, decisiv, daca abia stapanindu-si rasul insusi primul secretar UTC pe centru universitar a iscalit decontul buclucas. Ce a urmat, nici nu este prea greu de presupus.

""Daca vrei ca o cerere sa ti se aprobe imediat, ai grija sa o redactezi asa incat nimeni sa nu inteleaga ce anume ceri in ea""
""Daca vrei sa fii considerat promotor al progresului, fa-te ca esti cel mai priceput exact in domeniile pe care nu le cunosti catusi de putin"" -
(din Comentarii
apocrife la Legile lui Murphy)