Nominalizarea lui George Maior la conducerea SRI si, ulterior, investirea in aceasta functie, este un prim pas care va obliga partidele din Romania sa adopte o forma de actiune fundamental diferita in campaniile electorale.
Pana acum, odata ins
Nominalizarea lui George Maior la conducerea SRI si, ulterior, investirea in aceasta functie, este un prim pas care va obliga partidele din Romania sa adopte o forma de actiune fundamental diferita in campaniile electorale.
Pana acum, odata instalat la putere, un guvern, in functie de cat era de "eficient", ajungea ca in cateva luni sa isi numeasca acolitii in toate functiile administrative de la orice nivel. De la inspectorate scolare, administratii financiare, directii silvice, directori de spitale si continuand cu regiile autonome si serviciile secrete, nu scapa nici o functie in care sa nu fie numita o persoana despre care se stia cu certitudine ca este apropiata noii puteri. Fara criterii de performanta, competenta sau moralitate, ci doar pe principiul apartenentei. De aceasta epurare nu scapa nici un nivel administrativ, incepand cu cel mai uitat sat din Romania si culminand cu institutiile centrale. Daca scapa vreuna, era un semn de maxima impotenta al noii puteri. Fraze de tipul "nu a reusit sa-l schimbe" erau des auzite pana mai ieri in partidele de la putere.
Cei mai inversunati in aceasta actiune erau, ca de obicei, liderii judeteni ai partidelor de la putere care, ca in intrecerea socialista, se simteau obligati sa arate ca ei se pot instapani "mai rapid" si "mai total", ca acest fapt nu depinde de capacitatile lor in acest sens, ci numai de eficienta la centru a partidului de a castiga alegerile. Ca odata acest fapt fiind bifat, ei stiu exact ce au de facut, ca nimic nu le scapa. Bineinteles ca, pe langa raportarile glorioase la centru, si oamenii lor din satele, comunele si orasele patriei aveau mari satisfactii si tineau aproape de liderul care ii face sa se simta "puternici la putere".
Prinsa in aceasta capcana a instapanirii absolute, odata aflata la guvernare, actuala coalitie nu a reusit sa tina cont nici de promisiunile referitoare la migratia politica. La urma urmei, tine de aceeasi poveste, a luptei duse pana la capat, si nu se puteau lipsi de o arma care a fost folosita cu succes pana acum. Chiar daca in campanie a trebuit blamata pentru ca fusese folosita de adversari. Este o chestiune care tine tot de rapoarte glorioase de razboi care trebuie trimise la centru si care trebuie sa dovedeasca maxima eficienta. De altfel, ca presedinte judetean de partid cum poti dovedi mai eficient la jumatatea mandatului ca esti mai la putere decat la inceputul lui, decat aratand ca acum ai mai multi consilieri locali si judeteni si mai multi primari decat ai obtinut in alegeri? Acum, in Romania, nimic nu pare mai elocvent decat aceste statistici care dau oamenilor politici o mare satisfactie pe care nimic altceva nu o poate compensa.
Si, in acest timp, opozitia, care pierduse alegerile, astepta cu stoicism sa treaca cei patru ani pentru a veni, in sfarsit, campania electorala si a putea avea pe cine da vina pentru tot dezastrul la care am fost cu totii martori. In toata aceasta perioada, ei nu mai aveau nici o functie, deci nicio responsabilitate. Ei nu puteau fi de vina pentru nimic.
Toate campaniile electorale in Romania, pana acum, s-au desfasurat in aceasta paradigma din care nici un partid politic nu si-a propus, in mod real, sa iasa. Nu se stie nici cine a inventat-o, nici cine a adoptat-o fara nici o ezitare, desi era a adversarului. Oricum, aceasta este o subtilitate de care, in batalia politica, este dificil sa tii cont.
Prima ruptura in acest cerc vicios a facut-o, acum, Traian Basescu, din functia de presedinte, prin nominalizarea lui George Maior. Reactiile cele mai interesante, ca altfel nu le putem numi, au venit, bineinteles, din partea partidelor. O parte din PSD a inteles ca va trebui sa isi schimbe strategia si tactica de razboi electoral, ca nu mai merge cum mergea. Bineinteles, aceasta va presupune investitii in expertiza politica si multa creativitate si acesta nu este motiv de bucurie. Cealalta parte a PSD s-a bucurat ca ajung intr-un fel la putere ceea ce inseamna, implicit, ca partidul nu este mort, prabusit, in pragul dezintegrarii. PNL s-a suparat ca nu i s-a cerut parerea, desi e pirncipalul partid la guvernare.
Putere si opozitie au acum un rol executiv important, cautionand impreuna un parcurs strategic al politicii romanesti.
Chiar daca unii critici ai numirii lui Maior par a avea dreptate pana la nivelul propriului lor nas, realitatea este ca avem in fata un pas remarcabil, care va duce la o politica romaneasca mult mai stabila, echilibrata si cu directii strategice mai putin schimbatoare de la un mandat la altul.
***
Referitor la ultimele tensiuni politice de la Budapesta, politicienii romani au avut dintre cele mai ciudate reactii. Incercand sa facem un bilant rapid, atitudinea a fost de satisfactie, in sensul ca, iata, li se poate intampla si altora asa ceva, desi ii stiam civilizati. Ceea ce nici un reprezentant al clasei politice romanesti nu a dorit sa remarce este faptul ca totul a pornit de la o declaratie electorala referitoare la deficitul bugetar si care s-a dovedit a nu fi adevarata.
Diferenta fundamentala intre discursul electoral romanesc si cel maghiar este ca in Romania nu este nimeni interesat de deficitul bugetar, ci doar de tepe si de duelul dintre iepuras si urs.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.