Multe din aspectele vietii noastre s-au schimbat, fara indoiala in bine dupa evenimentele din 1989. Parte din ele sunt vizibile si au culminat, cum se stie, cu acceptarea candidaturii de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Sunt insa cateva trasa
Multe din aspectele vietii noastre s-au schimbat, fara indoiala in bine dupa evenimentele din 1989. Parte din ele sunt vizibile si au culminat, cum se stie, cu acceptarea candidaturii de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Sunt insa cateva trasaturi specifice, poate acestui popor, despre care nu vorbim decat arare ori; pe care nu ne place sa le aratam si pe care le trecem bucurosi sub tacere, ca si cand acestea nu ar exista. Si poate, iarasi "poate" - tocmai acestea sunt "amanuntele" care ne fac, pe de o parte sa traim mai rau cu noi insine, iar pe de alta, sa ne impiedice sa aratam in timp mai scurt asemeni altor natiuni occidentale, europene. Pe vremea cand la noi exista doar un post de radio si toata lumea (sau, ma rog, aproape toata lumea!) asculta Europa Libera pe sub paturi sau in camara am auzit pentru prima data la stiri sintagma "surse care deocamdata prefera sa-si pastreze anonimatul". Era vorba, de cele mai multe ori de un personaj, dintr-o institutie a statului despre care se vorbea, pe care postul de radio nu il numea in acel moment, si care, asa cum lesne se poate intelege, daca lucrurile nu se relevau in scurt timp, ar fi iesit public, declinandu-si identitatea si ar fi lamurit situatia. Era deci un personaj, cu nume cu functie si toate cele, care pe moment, trecandu-si identitatea sub tacere voia sa grabeasca mersul lucrurilor, ca apoi, daca lucrurile s-ar fi oprit, sa aiba curajul de a spune cine este. La noi, datorita acestui "specific national" sintagma citata mai sus s-a transformat si a intrat in uzul presei dar si al politicienilor damboviteni sub forma unei "prescurtari". "Am aflat, pe surse>> ca ministrul X..." sau: <<stirea pe care ati dat-o "pe surse" ieri in jurnal, nu se confirma..."Deci nu mai e vorba despre faptul ca "sursa" doreste sa-si pastreze anonimatul "deocamdata", ci... definitiv. Asa ca e deajuns ca o "sursa", a carei credibilitate poate fi indoielnica, daca nu chiar inexistenta, poate oricand sa declanseze un cataclism: pe baza unor astfel de informatii "pe surse" se poate cladi, deci orice fel de story care va infecta viata publica, in eforturile unora sau a altora de a demonstra ca ceea ce s-a obtinut ca zvon sau barfa nu este nici pe departe adevarat. Revenind, trebuie sa constatam ca in mare, aceste "surse" cum ii alinta presa pe mai micii sau mai marii delatori de profesie intorc lumea pe dos, in oricare loc s-ar afla. "Pe surse" se poate deconstrui imaginea unui om din viata obisnuita, ca acesta sa nu acceada la obiectivul pe care si l-a propus, dar si a unui politician de rangul cel mai inalt. Ceea ce se intampla cu succes in toate mediile romanesti de azi. Dar nu faptul ca toata lumea, la toate nivelurile, arunca zvonuri pe piata pe care actioneaza este important. Problema e ca cei care decid, de la omul de pe strada, care trebuie sa ia hotarari in legatura cu propria-i viata si pana la politicianul care decide pentru o tara intreaga nu se gandesc o clipa sa reziste acestei forme abjecte de santaj. Si nu o fac, datorita faptului ca fac parte din acest popor din care o semnificativa parte sunt obisnuiti sa ia, chiar si cele mai intime hotarari, in functie de reflexia acestora in societatea care ii inconjoara. Iar lipsa de curaj in asumarea propriei vieti indiferent de ce spune lumea pleaca la tanara generatie din faptul ca parintii tinerei noastre generatii (care are, orice s-ar spune multe calitati) nu ii indeamna pe acestia, asa cum fac occidentalii sa-si construiasca singuri propriul destin, ci sa tina seama de cei de alaturi, incepand cu ei si terminand cu acceptul rudelor sau prietenilor apropiati. Asa cum politicianul incearca sa faca un balet intre ce crede el despre lumea inconjuratoare si ce crede despre ceea ce vor altii de la el, si omul simplu se zbate intre ce simte el ca ar trebui sa faca si ce ii sugereaza ceilalti ca ar fi bine sa faca. Nu cred ca exista la vreun popor european un interes mai mare al individului fata de ce cred "ceilalti" despre felul cum actioneaza. Interes deloc benefic, asa cum se vede, fiindca a actiona cum isi doresc cei care folosesc cu succes acest "pe surse", nu inseamna nici in politica, nici in viata "civila" altceva decat a face ceea ce vor altii. A-ti anula propria vointa fiind tot timpul cu ochii atintiti asupra aprobarii sau dezaprobarii celor din jur, nu este altceva, decat o alta forma de auto-anulare, o forma perfecta de a trai o viata care nu este a ta. Chiar si in politica. Iar ca politician si aici avem exemple cu duiumul -, dar si ca om viata "pe surse" chiar si credibile este modul cel mai clar de instrainare. Si sigur ca de aceea ni se pare noua, romanilor ca occidentalii sunt mai "insingurati", mai "reci", in sensul ca nu-si scot viata "la taraba" si nu au multi prieteni. Poate ca tot de aceea lumea lor e altfel si politicienii lor de asemenea.
Despre autor:
