de crezut ca fusese spion sovietic, ca fusese capturat si judecat si zacuse cativa ani prin inchisori. Era totusi adevarat. Apoi s-a zis despre el ca era agent de Siguranta. A si schimbat amabilitati cu Mircea Eliade: amandoi s-a acuzat de acel
de crezut ca fusese spion sovietic, ca fusese capturat si judecat si zacuse cativa ani prin inchisori. Era totusi adevarat. Apoi s-a zis despre el ca era agent de Siguranta. A si schimbat amabilitati cu Mircea Eliade: amandoi s-a acuzat de acelasi pacat. A fost prieten cu Cioran, Ionescu etc. A fost apoi cel mai apropiat de Patrascanu, - secretos, necomunicativ - intr-un cerc care numara putine persoane. Dar, evident, Belu era un laudaros, un fanfaron, un palavragiu. A participat la complotul regal de la 23 august 1944. Asta i-a si adus nenorocirea, pentru ca KGB-ul si-a reamintit de serviciile lui din trecut si l-a reactivat ca agent. Belu insa, sub puhoiul rusesc, devine agent american, din convingere, cu teza ca Occidentul nu trebuie sa lase Romania sub laba ruseasca, ca vine dictatura stalinista. Belu, desi comunist, o detesta. Istoria a luat cursul nedorit de el, iar Belu a intrat in puscarie. si nu a jucat un rol oarecare. Aceeasi istorie ii rezervase rolul de martor al acuzarii impotriva prietenului lui, Patrascanu, si el bolsevic de prima oara. Il tradeaza ca sa isi salveze viata. Voia sa povesteasca toata nebunia mai tarziu, or, pentru asta ii trebuia macar un dram de suflare. La constiinta asta l-a trezit o bataie "sora cu moartea" la talpi, intr-o celula a Securitatii. Am imprumutat aici tonul lui Belu. Putea glumi si putea fi cinic cu lucrurile cele mai grave. In 1964, cand puscariile sunt golite la presiunea Occidentului, cu care Dej voia sa aiba relatii mai bune, este eliberat ultimul. I se plateau niste polite. Experienta ce traise in ultimii 16 ani, devenise un fel de bomba pentru clanul lui Dej. Grija vechii garzi, a doftanistilor si kominternistilor deopotriva, era ca nu cumva cineva sa povesteasca prin ce a trecut. Belu era hotarat a face exact acest lucru. Nu iesise inca din Aiud si pretindea "ca e nevinovat, ca procesul lui fusese o inscenare, ca Patrascanu fusese pur si simplu asasinat la ordinul lui Dej". Dej, mort in 1965, nu putea sa ii mai auda peroratiile, dar complicii lui erau in viata, Bodnaras, Moghioros, Draghici si toata banda. Ceausescu voia sa se debranseze de tutela lui Dej, cum facuse si Hrusciov cu Stalin. Nu era Belu cel mai indreptatit sa ceara reabilitarea lui Patrascanu? Fireste. Istoria e perversa.
Despre autor:
