Numai naivii pot crede - considera analistii - ca Papa Benedict al XVI-lea (fostul cardinal Joseph Ratzinger) a citat intamplator din Manuel al II-lea Paleologul, Imparatul Bizantului, in controversatul sau discurs de la Regensburg. Discurs care a provocat o reactie furibunda in lumea musulmana. Papa si-a exprimat ulterior regretele fata de "reactiile din unele tari" in legatura cu " cateva pasaje" din cuvantarea sa, dar nu a retractat nimic din ceea ce a spus. Mass-media germana a explicat reactiile virulente din tarile musulmane si islamice drept un soi de "neintelegere".
In calitatea sa de conducator al Congregatiei Doctrinei asupra Credintei (numele mai nou al Inchizitiei) din pontificatul anterior, cardinalul Ratzinger este o persoana extrem de bine avizata in materie de teologie si cultura. De aceea, multi analisti sunt de parere ca nu poate fi vorba despre o "neintelegere", despre un viciu de comunicare. Si nici despre un accident "intamplator".
Discursul de la Regensburg - inceputul cruciadei Papei Benedict al XVI-lea
Discursul de la Regensburg al Papei Benedict al XVI-lea a fost rostit la o zi dupa cea de-a cincea aniversare a evenimentelor tragice de la 11 septembrie 2001. A fost alegerea Suveranului Pontif, nu a organizatorilor. Turneul din Germania fusese pregatit, pana in cele mai mici detalii, cu mult timp inainte. Fiecare actiune a Papei, fiecare cuvant rostit este analizat, dinainte de Vatican. Toate implicatiile, toate consecintele posibile, sunt cantarite atent.
Vaticanul are o experienta unica - de peste 1000 de ani - in ceea ce priveste raporturile cu alte religii. Dupa evenimentele din Liban, discursul Papei a consolidat pozitia celor care lupta contra "Islamului violent", a "islamo-fascismului" si a celor care apara imaginea "crestinismului civilizator". Nu trebuie uitat ca actualul Papa Benedict al XVI-lea este un adversar recunoscut al admiterii Turciei in Uniunea Europeana - indiferent de consecinte (intarirea Islamului in Turcia) - sub pretextul ca UE ar ajunge la granita cu Iranul, in Orientul Mijlociu.
In acelasi timp, Papa Benedict al XVI-lea tine ca in Constitutia Europei continentul sa fie definit, mai intai, drept "entitate crestina". Ceea ce alimenteaza polemica cu statele europene in care Biserica s-a separat demult de stat.
Desigur, Suveranul Pontif nu-si permite sa atace Islamul in maniera in care o face presedintele Bush, fie si numai pentru faptul ca un miliard de crestini traiesc acum in tari musulmane. Citatul Papei, extras din Imparatul Manuel al II-lea Paleologul, este, insa, cat se poate de clar: "Crestinismul este pacifist si rational, Islamul este violent si irational."
Intr-un interviu acordat CNN, Bush a sarit imediat in apararea Papei: "Lupta nu este atat intre religii, cat intre popoare care utilizeaza religia doar ca sa ucida, si aceia dintre noi care suntem pentru pace".
Timp de peste 20 de ani, pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea a fost dedicat operei de apropiere si intelegere intre diversele religii ale lumii. Actualul pontificat, al lui Benedict al XVI-lea, da practic cu piciorul intregii mosteniri umaniste a predecesorului sau si lanseaza un fel de "cruciada" contra Islamului, definit drept "violent si irational".
Papa Benedict al XVI-lea a distorsionat, in citat, contextul istoric
Desi discursul Papei de la Universitatea din Regensburg a fost considerat stralucitor din punct de vedere oratoric, acesta cuprinde serioase "distorsionari" ale contextului politic. In fapt, Papa a citat din Imparatul Manuel al II-lea Palelologul doar pentru a da un exemplu istoric de fanatism al Islamului.
Adevarul istoric este insa cu totul altul. Si el este binecunoscut Papei, care l-a ignorat insa intentionat. Imparatul Manuel al II-lea respingea ideea de "razboi sfant" si de "cruciada". Era un om al pacii. Declinul Imperiului Bizantin din sec. al XIV-lea, insa, determinase o stare de vasalitate fata de Imperiul Otoman. Crestinismul nu putea salva imperiul. Singurul sprijin ii mai putea veni de la hoardele mongole, conduse de Tamerlan, care ravaseau Imperiul Otoman. Manuel al II-lea ii trimisese daruri bogate lui Tamerlan, pentru a-l atrage dupa victoria mongolilor asupra Imperiului Otoman, de langa Ankara.
Papa Benedict al XVI-lea se refera in citatul sau, la o discutie consemnata de cronicar intre Imparatul Bizantului (Manuel al II-lea) si un "persan educat". Cu aceasta ocazie, Manuel al II-lea a spus: "Arata-i ceva ce Mahommet a realizat, care sa nu fie fie rau, fie inuman, asemeni credintei pe care o promoveaza cu sabia."
Totusi, cruciadele - nu musulmanii - provocasera la Bizant cele mai mari orori. Un istoric bizantin, Nicetas Koniates, consemna: "Musulmanii sunt mai umani fata de toti cei care cara pe umeri Crucea Mantuitorului." Distrugerea Imperiului Bizantin a fost urmarea tocmai a unei cruciade, care dorea sa "elibereze" (cucereasca) "Tara Sfanta".
Daca tot dorea sa-l citeze pe Manuel al II-lea Paleologul, Papa Benedict al XVI-lea ar fi putut sa reproduca si un alt citat al ultimului mare om de stat bizantin. Acesta spunea: "Mai bine turbanul turcesc, decat palaria de cardinal!" In sensul ca ii considera pe musulmani ceva mai umani decat "cruciatii crestini".
In discursul de la Regensburg, Papa a sugerat ca Islamul ar legitima forta si violenta contra altor religii. Dar, daca dorea sa condamne utilizarea fortei pentru propagarea credintei, Papa ar fi putut oferi si exemple din propria sa ograda. Sunt multe momente in istorie in care chiar Vaticanul a recurs la "sabie". Cu trei secole inainte de nasterea lui Mahommed, Sfantul Augustin din Hillo, a fost acela care a dezvoltat conceptul de "bellum justum". Adica de "razboi just". Un concept care a servit apoi Vaticanului, marilor puteri colonialiste, comunistilor si nazistilor pentru a-si justifica campaniile de cucerire.
In 1095, Papa Urban al II-lea a proclamat "Prima Cruciada" drept un "bellum iustum". Iar, in anii care au urmat, cavalerii templieri - in ciuda afisatelor bune intentii - au produs veritabile acte de genocid in spatiul Orientului Mijlociu. Tot Vaticanul a binecuvantat si o "cruciada a copiilor", incheiata dezastruos. Sa ne amintim si de "Reconquista" din Spania, care a impus crestinismul peste valorile civilizatiei maure. Numai un numar mic de cladiri istorice din Spania au scapat distrugerii furiei "crestinismului civilizator". Sfantul patron al "Reconquistei", Ioan Ucigasul de Mauri, este venerat si astazi de catolicii din Spania.
Catolicismul la "convergenta" dintre filosofia antica greaca si rationalism
O alta idee care transpare din discursul Papei Benedict al XVI-lea de la Regensburg este ca doctrina catolica a fost influentata de filosofia antica greaca. "Dat fiind aceasta convergenta, nu este deloc surprinzator ca doctrina crestina - in ciuda originilor si a dezvoltarilor ulterioare din Est - a jucat un rol decisiv in formarea Europei moderne." Si: "Aceasta convergenta, cu adaosul mostenirii latine, au creat Europa si ramane fundamentul a tot ceea ce este bun in civilizatia europeana!". Catolicismul - cu "Inchizitia" - adeptul filosofiei grecesti!
Suveranul Pontif pare sa uite ca tocmai civilizatiile islamice au fost, timp de secole, depozitarele comorilor intelectuale ale antichitatii greco-romane - repudiate de catolicismul auster al Evului Mediu. Bibliotecile marilor metropole musulmane au conservat lucrari considerate "eretice" in Europa occidentala.
Descoperirea filosofiei si stiintei antice grecesti - se afirma intr-o lucrare de specialitate (Fischer: "World History. Islam from its origins to the beginings of the Otoman Empire") - a influentat Islamul intr-o masura considerabila. Gratie Islamului, "Europa a fost capabila sa redescopere si sa retraiasca mostenirea Greciei antice, de care fusese, timp de secole, indepartata" - se scrie in aceeasi lucrare.
In fapt, ceea ce Benedict al XVI-lea nu a spus la Regensburg este ca Europa moderna s-a fondat tocmai pe opoziti (platita de multe ori cu viata) impotriva Bisericii Catolice si a Inchizitiei. Valorile Europei au trecut de prea multe ori prin focul si sabia Vaticanului. Benedict al XVI-lea se face ca uita lupta pe care Inchizitia a dus-o impotriva oamenilor de stiinta (Galilei), a umanistilor (Erasm), precum si a miscarilor sociale (inclusiv a liberalismului).
Mostenirea Evului Mediu transpare dintr-o serie de legi papale, valabile si astazi. "In calitate de cap al statului Vatican, Papa conserva toate puterile legale, executive si cele ale fortei juridice", se scrie in Articolul 1 din Legea Fundamentala a Vaticanului. Or, in Codul Legii Canonice se scrie: "In calitate de vicar al lui Christ si pastor universal al Bisericii pe Pamant, Papa poseda puterea suprema, deplina, imediata si universala in Biserica, pe care este indreptatit sa o exercite asa cum doreste."
Anterior, in calitate de conducator al Congregatiei Doctrinei asupra Credintei, cardinalul Joseph Ratzinger (actualul Papa Benedict al XVI-lea) i-a acuzat pe protestanti, pe iluministi, precum si cercurile catolice liberale, ca separa "stiinta de religie", in loc sa supuna stiinta dogmelor religioase.
Mostenirea Inchizitiei
Cardinalul Joseph Ratzinger, in calitate de conducator al Congregatiei Doctrinei asupra Credintei, a fost succesorul direct al "Sfintei Inchizitii". Inchizitia s-a ambitionat, secole de-a randul, sa demonstreze ca singura doctrina care poate stabili ce este bun si adevarat de ceea ce este rau si fals, este cea catolica.
Prin interogatorii de tip socratic, Inchizitia i-a cercetat - pe baza de torturi groaznice - pe agnostici, pe eretici si pe vrajitoare, condamnand de-a lungul timpului la moarte milioane de persoane.
Este interesant ca politia secreta comunista a imprumutat de la Inchizitie - la indemnul lui Lenin - atat stilul interogatoriilor, cat si multe dintre metodele de tortura.
Desigur, Vaticanul a renuntat de mult la metodele de forta. Totusi, "alegerile" controversate s-au perpetuat si in secolul al XX-lea. Este binecunoscut faptul ca, in perioada interbelica, Vaticanul a sustinut efectiv regimurile fasciste din Spania, Portugalia, Croatia, Slovacia. In Germania, la sase luni dupa venirea lui Hitler la putere, Vaticanul a semnat cu Fuhrer-ul "Reichskonkordat", care nu a fost abolit nici azi. Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, Sfantul Scaun a sprijinit regimuri dictatoriale care practicau in mod curent tortura. Asa cum a fost cazul juntelor militare din America Latina.
In 1992, cardinalul Ratzinger l-a excomunicat pe preotul Leonardo Boff, dupa ce a constatat ca acesta profesa "teologia libertatii", in favoarea celor mai saraci si mai umili cetateni.
Benedict al XVI-lea nu a acceptat niciodata, in sinea sa, separarea Bisericii de Stat, pe care o considera ca "trecatoare", si incearca sa faca din catolicism si Vatican un front de lupta contra tuturor fortelor liberale. Suntem la mare distanta de Papa Ioan Paul al II-lea, cel care a incercat toata viata sa apropie credintele si sa-i faca pe oameni, indiferent de religie, sa se inteleaga si sa se respecte, castigand admiratia lumii intregi. Sa ne amintim cum cardinalul Ratzinger l-a excomunicat pe arhiepiscopul Michael Fitzgerald, care se facea "responsabil" pentru "incurajarea legaturilor cu alte religii", si era un cunoscut erudit al Vaticanlui in Islam. Inca de pe atunci, cardinalul Ratzinger a facut o serie de comentarii si remarci in care era atacat Islamul. In 2005, a acordat un interviu recent decedatei jurnaliste Oriana Fallaci, celebra pentru isteria anti-islamica pe care o intretinea prin articolele sale.
Fostul premier italian Silvio Berlusconi a caracterizat plastic discursul de la Regensburg al Papei drept "o provocare pozitiva a Islamului". Iar Angela Merkel a promis Papei sprijinul sau pentru a se introduce in Constitutia Europei faptul ca acest continent reprezinta o "entitate crestina".
Uniunea Crestin-Sociala din Bavaria a declarat, dupa discursul Papei, ca va cere UE sistarea tuturor discutiilor privind aderarea Turciei la Uniune. La randul sau, ministrul de Interne german, Wolfgang Schauble - urmand exemplul Papei - a cerut ca in toate moscheele din Germania sa fie utilizata doar limba germana!
Interventia directa a Vaticanului in politica
Sensul discursului Papei Benedict a XVI-lea de la Regensburg este clar: Vaticanul se va implica in modul cel mai direct in politica. Si anume, de partea gruparilor ultraconservatoare. Ceea ce cardinalul Ratzinger a reusit doar partial - datorita Papei Ioan Paul la II-lea - va reusi Papa Benedict al XVI-lea. Obiectivul noului Pontif: formarea unei ample baze sociale pentru partidele conservatoare. (Sa nu uitam ca, in tinerete, Papa Benedict al XVI-lea a actionat - exact ca si Gunther Grass - in fortele SS). Papa doreste acum ca, in termenii "crestin-civilizator versus islamist-distrugator", oamenii sa-si interiorizeze acest antagonism.
Intr-un moment cand "razboiul contra terorismului islamist" bate pasul pe loc, Bush primeste astfel un ajutor neasteptat de la Papa Benedict al XVI-lea, la nivel de mase. Asa ca Stalin - care intreba ironic "cate divizii are Papa" - va capata un raspuns abia acum: intreg crestinismul catolic! Precum Urban al II-lea, care a declansat prima cruciada in 1095, Benedict al XVI-lea se lanseaza intr-o altfel de "cruciada" anti-islamista, bazata (cum am observat) pe o deformare istorica clara.
Unul din cele mai cunoscute exemple de amestec direct in afacerile politice ale cardinalului Ratzinger a fost rolul sau in alegerile prezidentiale din SUA in 2004. El a dus o campanie feroce impotriva candidatulu democrat John Kerry, care - spre deosebire de Bush - a refuzat sa militeze impotriva dreptului femeilor la avort. Intr-o scrisoare adresata episcopului de Washington, cardinalul Ratzinger nota: "Un catolic care se face vinovat de colaborarea cu fortele intunecate ale Raului si accepta avortul, prezentandu-se ca atare in fata Sfintei Comuniuni, nu poate fi acceptat, fiindca ulterior va sustine introducerea avortului permisiv, ca si eutanasierea."
Ratzinger si-a facut clara pozitia: oricine voteaza cu Kerry voteaza, de fapt, pentru "colaborarea cu fortele intunecate ale Raului". Ce mai conta faptul ca Bush, in calitate de guvernator al Texasului, aprobase 140 de executii capitale! Interventia lui Ratzinger in favoarea lui Bush i-a adus astfel acestuia suportul electoral a peste 52% din electoratul catolic din Statele Unite.
Un alt exemplu de interventie directa in politica a cardinalului Ratzinger a fost opozitia totala la admiterea Turciei in UE. Intr-un interviu acordat publicatiei "Le Figaro", acesta spunea: "In cursul istoriei, Turcia a reprezentat intotdeauna un alt continent, in permanent contrast cu Europa. A face din cele doua continente unul singur ar fi o greseala politica. Europa ar pierde din bogatia sa sufleteasca doar din ratiuni economice."
Singurul motiv real al opozitiei Papei la admiterea Turciei in UE este unul de natura discriminatorie: Turcia este o tara musulmana! Punct de vedere comun cu al partidelor de extrema dreapta sau fasciste din Europa, care dezlantuie - periodic - campanii contra emigratiei turce.
Papa Benedict al XVI-lea este sustinut de Opus Dei
Libertatile pe care cardinalul Ratzinger si le-a luat in materie de politica, precum si alegerea sa ca Papa, s-au datorat influentei decisive pe care o are la Vatican organizatia religioasa, ultraconservatoare, Opus Dei. Ratzinger, personal, a intervenit anterior pentru promovarea a trei membri proeminenti ai organizatiei la Vatican. Potrivit unui raport din "Washington Post", din 21 aprilie 2005, Ratzinger l-a sustinut pe Julian Herranz din Spania pentru functia de sef al Departamentului pentru Interpretarea Textelor Legislative de la Vatican; pe David Castrillon Hoyos din Columbia, Alfonso Lopez Trujillo, pentru functia de presedinte al Consiliului Pontifical al Familiei.
Papa Ioan Paul al II-lea a sustinut si el Opus Dei, sanctificandu-l pe intemeietorul organizatiei, Josemaria Escriva. Trebuie sa amintim ca Escriva a fost un fervent sustinator al regimului Franco in Spania, iar pe Hitler il numea "salvatorul Bisericii spaniole", pusa in pericol - in cursul razboiului civil (1936-1939) - de republicanii (comunisti) sustinuti de Stalin.
Trujillo, ca presdinte al Consiliului Pontifical al Familiei de la Vatican, a fost principalul promotor al ideilor lui Ratzinger in domeniul interzicerii avortului (declarat de Vatican drept "criminal"), al controlului nasterilor (mai ales in Lumea a Treia), al homosexualitatii si alte teme.
In iunie 2003, intr-un raport intitulat "Familia si viata in Europa", Ratzinger cerea un rol mai mare al Bisericii in politica de stat, deoarece "multe initiative imorale, din diverse tari ale Europei, trebuie imediat stopate prin interventia episcopilor."
"Opus Dei" are stranse legaturi cu Partidul Popular din Spania, ale carui radacini au fost puse de regimul Franco. Membrii Partidului Popular au ocupat functii inalte, pana in martie 2004, in frunte cu premierul Jose Maria Aznar. Trebuie sa precizam ca "Opus Dei" cuprinde, pe langa inalti clerici, numerosi oameni politici catolici binecunoscuti, ziaristi, militari de rang inalt, oameni de afaceri etc.
O alta organizatie conservatoare, care il sustine pe actualul Papa, este "Comuniunea si Libertatea", care este puternic influentata de elita politica si de afaceri din Italia. Pe 21 aprilie 2005, "Los Angeles Times" observa ca la Vatican cardinalul Ratzinger a avut rolul principal la funeraliile monseniorului Luigi Giussani, fondatorul organizatiei "Comuniune si Libertate". Slujba funerara din februarie a fost urmarita si de Silvio Berlusconi, in acel moment premier al Italiei.
"Los Angeles Times" mai observa ca Ratzinger luase locul cardinalului Dionigi Tettamanzi, arhiepiscop de Milano, marele favorit la succesiunea Papei Ioan Paul al II-lea. Discursul lui Ratzinger fusese insotit de aplauze furtunoase, cel al lui Tettamanzi de o tacere generala semnificativa.
Alegerea noului Papa a confirmat observatiile din "Los Angeles Times": in locul cardinalului de Milano, Dionigi Tettamanzi, a fost ales drept Papa fostul cardinal Ratzinger. Cu sprijinul substantial al "Opus Dei", precum si a "Comuniunii si Libertatii".
Vizita in Bavaria a Papei si declinul catolicismului german
Acoperirea in mass-media a turneului german al Papei Benedict al XVI-lea a fost considerabila. Potrivit lui "Suddeutsche Zeitung", numai televiziunea bavareza a alocat vizitei 70 de ore de transmisii, dintre care 46 de ore au apartinut programului 3. Cele doua posturi publice de TV din Germania au alocat si ele multe ore de transmisii directe, zilnic. Cele mai multe transmisii TV in direct au fost moderate de un comentator binecunoscut pentru conservatorismul sau, Sigmund Gottlieb. Potrivit lui "Der Spiegel", Gottlieb este comentatorul favorit al primului ministru bavarez, Eddmund Stoiber, conducatorul Uniunii Crestin-Sociale. Gottlieb a fost in 2005 decorat de Stoiber, pentru "merite culturale".
In discursul rostit la Regensburg, Papa s-a pronuntat nu numai pentru un impact mult mai mare al religiei in stat, dar si pentru "limitarea pozitivismului" disciplinelor stiintifice. Papa a cerut includerea teologiei "nu numai ca o disciplina istorica, ci si ca partener de dialog cu stiintele". Cancelarul Angela Merkel - care este fiica unui important protestant - a stat permanent alaturi de Papa, impreuna cu presedintele german Horst Kohler.
Din pacate, vizita Papei nu a fost urmarita la fata locului de atati credinciosi pe cat sperase Vaticanul. Potrivit datelor Politiei germane, circa 75.000 de persoane au fost prezente la mitingul papal de la München, desi organizatorii mizasera pe cel putin 250.000.
La Regensburg, multe zone alocate populatiei au fost aproape goale, iar ratingurile transmisiunilor dedicate vizitei Suveranului Pontif au fost scazute. In realitate, Biserica din Germania a pierdut serios teren printre credinciosi. Potrivit statisticilor, in ultimii 15 ani, numarul catolicilor practicanti din Germania a scazut de la 15%, la doar 9%. Un declin important in comparatie cu anul 1990 (cand 22% dintre germani erau catolici) si de-a dreptul dramatic fata de situatia de acum 50 de ani - cand jumatate din populatie Germaniei se declara catolica. In ciuda enormului tapaj mediatic, un sondaj recent arata ca 60% din populatia Germaniei are opinii critice fata de Vatican si catolicism. Chiar printre catolici exista un procent important - de 30% - care se manifesta critic fata de politica actuala a Vaticanului si Papa Benedict al XVI-lea.