Poti otravi, cu un cuvant nepotrivit, vietile a mii de oameni.

Cel care a institutionalizat, in sistemul national de invatamant, titlul de subinginer ar trebui trimis si la procurori, dar si la psihiatri.
Un afront mai mare adus invataturii e greu de inchipuit. Daca nu mai reactionam la intelesurile nefericite ale termenului, e pentru ca, trecand timpul, raul intra si el in firesc. Realizam cateva din infirmitatile termenului doar daca ne intrebam ce-ar putea sa fie ""submanagerii"", ""subactorii"", ""subprofesorii"" sau ""subavocatii"". Ce om cu simtirea intreaga ar putea sa se recomande, fara sa ridice privirea din pamant de amar, ""Stiti, eu nu sunt doctor, sunt subdoctor"".
Stiu bine ce simte un ""sub"" - cum isi zic cu o vorba de conjurati absolventii facultatilor de subingineri - deoarece am fost candva un ""subarhitect"". Scoala tehnica de arhitectura de 3 ani, pe care am absolvit-o in 1962, elibera, e drept, diplome de tehnicieni, dar cum mai toti cei care o urmam ratasem intrarea la Institutul de 6 ani, ne spuneam cand ""conductori arhitecti"", cand ""proiectanti de arhitectura"". Colegii, care s-au facut mai tarziu pictori, se minteau si mai ingenios scriind in biografii ca au ""studii de arhitectura"". Abia dupa ce am terminat Filologia ""la zi""
mi-am permis sa precizez, cu relaxarea celui scapat cu bine
dintr-un cerc vicios, ca ""am fost un fel de student la STACO"". Chiar si acest STACO era o metafora consolatoare, intrucat prescurta, cu o anume distinctie universitara, numele oficial al Scolii tehnice de arhitectura.
Adevarul e ca, in toti anii, cand am lucrat ca proiectant, m-am simtit nu subarhitect, ci oarecum subom si ca, ulterior, cand am publicat in ""Viata studenteasca"" reportaje din Facultatile de subingineri le-am semnat cu un tarziu si discret simtamant de fratie. Stiam ce era in sufletul celor mai multi din studentii, carora li se ingaduia sa-si spuna studenti, ca o momeala la umilinta finala a conditiei de ""sub"". Nu-i exclus ca subinginerii in varsta, realizati in profesie, sa gaseasca acest comentariu de prisos sau chiar ofensator. La urma urmei, conteaza ce faci, nu cum te numesti. Dar de ce sa plecam in viata cu un handicap sufletesc, doar pentru ca un legiuitor tembel oficializeaza cuvinte ale caror sensuri ii scapa? Ca in proverbul cu nebunul care arunca o piatra-n balta si dupa asta o multime de oameni sanatosi la cap se chinuie s-o scoata. Oare ce-am gandi daca, intr-un acces de vitejie lingvistica, un neispravit si mai mare decat acela care a nascocit cuvantul subinginer ar crea functii absurde precum subministri, subsenatori, subdeputati si subpremieri? Ba chiar si de subpresedinti. Ce merge la ingineri, de ce n-ar merge si la guvernare?