30 Septembrie 2006
Scriitorul Virgil Ierunca a murit, joi noaptea, la Paris, unde locuia din 1947. O data cu studiile universitare, a debutat in ziaristica, in 1939, la ziarul Timpul, unul din cele mai importante cotidiane bucurestene din acea vreme. Intre 1940 si 1944
Scriitorul Virgil Ierunca a murit, joi noaptea, la Paris, unde locuia din 1947. O data cu studiile universitare, a debutat in ziaristica, in 1939, la ziarul Timpul, unul din cele mai importante cotidiane bucurestene din acea vreme. Intre 1940 si 1944 colaboreaza la principalele reviste literare si la saptamanalul Vremea, cu o rubrica intitulata "Caiete franceze", in care ii prezinta pe scriitorii francezi din rezistenta impotriva ocupatiei naziste. Din anul 1943 detine o rubrica asemanatoare in ziarul Ecoul si colaboreaza la revistele Kalende si Preocupari literare. In 1942, propria sa revista literara, Albatros, este suprimata de cenzura pentru tendintele ei democratice. Dupa razboi, Virgil Ierunca scoate revista Agora impreuna cu Ion Caraion, revista de cultura internationala, care este suprimata deja dupa primul numar de cenzura comunista, din cauza unui articol al lui Titus Stefanescu-Priboi intitulat Echinox, in care dadea ca exemple de platitudine a gandirii pasaje din scrierile lui Stalin.
Virgil Ierunca paraseste tara in 1946, primind o bursa din partea guvernului francez. Bursa purta numele cunoscutului scriitor anticomunist Arthur Koestler, autorul cartii "Zero si Infinit". Din 1951 si pana in 1974 este redactor al emisiunilor in limba romana ale Radiodifuziunii franceze si lucreaza in acelasi timp la "Centre National de Recherches Scientifiques", la sectia de filozofie si estetica. Colaboreaza la doua emisiuni culturale ale radioului "Europa Libera": "Actualitatea Culturala Romaneasca" si "Povesta vorbei" (Pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate). In denuntarea dictaturii comuniste din Romania, Ierunca ia parte activa ca secretar de redactie la aparitia ziarului Uniunea Romana, editat la Paris de generalul Nicolae Radescu, la care colaboreaza si Grigore Gafencu. Scrie numeroase articole in publicatiile romanesti din exil, in special in revista Romania, organul Comitetului National Roman de la Washington, editat de Constantin Visoianu. In volumul Pitesti (1981) denunta experienta comunista a terorii, folosita ca instrument de distrugere psihica. De cand se afla in Franta, Virgil Ierunca a redactat o serie de reviste literare, ca Luceafarul (1948-1949), al carei director a fost Mircea Eliade, Caiete de dor (1951-1957), Fiinta romaneasca (1963-1968), Ethos (care apare din anul 1973). Intr-o serie de publicatii din exil, a detinut rubrica intitulata "Antologia rusinii", in care erau dati la iveala intelectuali din Romania aserviti slugarnic regimului comunist. Productiile literare ale lui Virgil Ierunca figureaza in mai multe antologii de poezie, printre care cea alcatuita de Vintila Horia. Pentru activitatea sa democrata si anticomunista a fost distins cu medalia "Iuliu Maniu", iar pentru cea literara cu Diploma de Onoare a Academiei Romano-Americana de Arta si Stiinta (1987). Editura "Humanitas" i-a publicat, dupa 1990, volumele "Pitesti", "Poeme de exil" si fragmentele de jurnal "Trecut-au anii".

Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.