Tampenistan, domniile voastre...

...este o tara inventata, in a carei limba cuvantul "bu-u" are o importanta esentiala, la fel ca si "baclava", "shiva" si "mahatmagandhi", si unde se acorda titluri nobiliare, la fel de inventate, la schimb cu o mireasa pentru fiul sultanului. Tara pe care, in versiunea mult adaptata a "Burghezului gentilom" de la Nationalul bucurestean, o nascocesc doi baieti isteti, dar saraci (Claudiu si Costica, remodelati dupa cuplul stapan-servitor din piesa lui Moliere), pentru a se putea casatori cu alesele inimii.
Partea dedicata, in spectacolul lui Petrica Ionescu - a carui premiera a avut loc pe 28 septembrie - povestii de dragoste dintre (aici) pictorii intreprinzatori si fiica, respectiv servitoarea noului imbogatit cu ambitii de marire e, trebuie spus, cea mai reusita din spectacol (si pentru ca Marius Manole, Vlad Ivanov, Medeea Marinescu si Maria Buza sunt printre singurii cu un joc genuin, care acopera personajul si situatia). Asta, cu toate ca mare parte din ea e, de fapt, o scena de dans demna mai degraba de un spectacol de opera cu "Indiile galante"...
Intreg "Burghezul gentilom", de altfel, e o betie de imagine si culoare, marca Dragos Buhagiar, betie care, pana la un punct (asa cum i s-a mai intamplat lui Buhagiar, scenografia copleseste ce se intampla pe scena, devenind o instalatie in sine), te poate face sa nu vezi spectacolul propriu-zis. Un medicament foarte bun, deci, impotriva deprimarii care se instaleaza treptat, in trei ore si jumatate, urmarind maltratarea la care supune Petrica Ionescu celebrul text al lui Moliere.
Devenit Gioni Jurdanescu, "monsieur" Jourdain (Victor Rebengiuc, ca de obicei foarte bun in tot ce face, unul din rarii actori incapabili de vulgaritate scenica) e un mitocan bogat, care vrea sa se rafineze prin arta, sa cucereasca o frumusete braziliana si sa-si marite fiica dupa un politician. O ora si ceva din spectacol si o risipa de decoruri si costume sunt consumate pentru ca regizorul sa ne spuna cat de marlan e Jurdanescu si cum il pacalesc tot soiul de coregrafi, profesori de muzica, maestri de karate si analisti politici, in replici de "sketch" cu Tociu si Palade si intr-un stil de susa cu nimic deasupra Vacantei Mari (dar impanat cu aluzii textuale la Caragiale si Shakespeare). Textul pare scris de oameni cu totul lipsiti de simtul scenei, de simtul cuvantului, in general. Principiul "less is more" ii e total strain lui Petrica Ionescu, iar montarea abunda in inutil si timpi morti mai rau decat un examen de scoala. Dincolo de caricaturizarea impinsa la aberant a ceea ce regizorul crede ca sunt personaje ale vietii romanesti de zi cu zi, structura dramatica a spectacolului - povestea pe care o spune - e dezlanata si dezechilibrata: o treime din el introduce spectatorul in universul lui Jurdanescu, dupa care incearca sa recupereze trama propriu-zisa si toarna informatie de-a valma, expediaza mult-anuntata cina de cucerire a frumusetii sud-americane (Maia Morgenstern, debordand de energie ca totdeauna) si se intoarce in final la farsa jucata de indragostiti credulului Jurdanescu, tragand si de aceasta pana la limitele plictiselii. Personajele nu au (si nici n-au de unde capata) carne, sunt crochiuri satirizate grosier a unor tipologii generice, iar majoritatea actorilor, intr-o disperata incercare de a le da o ratiune existentiala, pluseaza pana la limita vulgarului (Claudiu Bleont, in rolul profesorului de arte martiale, pare cazut direct dintr-o emisiune de divertisment pentru mase, iar Cecilia Barbora, doamna Jurdanescu, altminteri corecta si argumentata in ce joaca, tipa tot timpul).
Spectacolul de la National e o remarcabila mostra de teatru de Tampenistan, dusa la capat cu un efort si o implicare impresionante. E un pacat urias pentru capacitatea de dedicare a actorilor si tehnicienilor de la National si a dansatorilor de la Opereta sa fie supusi unui asemenea chin inutil (toata admiratia pentru ei). E nedrept sa-l vezi pe Victor Rebengiuc (dar nu numai pe el) fortat sa renunte la "burghezul gentilom" care-ar fi putut sa fie pentru fantosa unui personaj care nu exista.
Sa ne-aducem aminte cat de tare s-a ultragiat lumea artistica romaneasca la adaptarea facuta de Alexandru Tocilescu "Scrisorii pierdute" - si inca acela era un act artistic. Daca a contemporaneiza un text clasic se traduce prin ce face Petrica Ionescu din "Burghezul gentilom", nu mai bine ramanem noi la esopismul "Iara prin tigani se inteleg si altii" cu care ne-am obisnuit de 30 de ani?
Teatrul National Bucuresti (Sala Mare): "Burghezul gentilom" dupa Moliere * Traducere si adaptare de Ruxandra Hagiu si Iustina Croitoru si
l Regia si versiunea scenica: Petrica Ionescu * Scenografia: Dragos Buhagiar * Muzica: Adrian Enescu * Miscarea scenica: Razvan Mazilu
Cu: Victor Rebengiuc, Cecilia Barbora, Maia Morgenstern, Claudiu Bleont, Medeea Marinescu, Maria Buza, Marius Manole, Vlad Ivanov, Costel Constantin, Maria Teslaru, Mihai Persa, Dorin Andone, Damian Crasmaru, Mihai Niculescu, Marcelo Cobzariu, Cristian Cretu, Aristita Diamandi etc.

---

Despre autor: