Cu toate eforturile de a profita de Dezghetul de la Moscova pentru a iesi de sub tutela Moscovei, tarile socialiste raman mai departe vasale Imperiului de la Rasarit. Faptele sunt cunoscute. In 1961, Hrusciov isi propune sa transforme CAER-ul intr-un instrument de diviziune internationala a muncii. Asuprirea economica stalinista reinvie sub o forma mult mai subtila. In acest plan al Moscovei, Romania era condamnata sa ramana in inferioritate economica fata de alte tari din Est. Ambitiile Kremlinului contraveneau insa flagrant hotararii comunistilor romani de a fauri o economie nationala puternica. In ciuda presiunilor sovietice, est-germane si cehoslovace, la Conferinta CAER din 24-26 iulie 1963, romanii au obtinut castig de cauza. In fata vetoului nostru, sovieticii s-au vazut obligati sa renunte la proiectele de integrare economica.
SEMNAL. Gheorghiu-Dej repurtase o victorie istorica: impiedicase transformarea CAER intr-o institutie supranationala condusa de Moscova. A fost semnalul dezintegrarii hegemoniei sovietice in Europa Orientala. Sfidarea a continuat. Romania si-a permis o atitudine diferita de a Moscovei fata de Albania si China, marile adversare ale lui Hrusciov. Istorica declaratie din aprilie 1964 a insemnat o veritabila declaratie de independenta. Fara a trage un foc de arma, fara a-si azvarli propriul popor in fata unui risc fatal, liderul comunist a pus capat unei ocupatii de 20 de ani a Romaniei. Avand sprijinul intregii tari, Gheorghiu-Dej si-a largit autonomia. Pe plan extern si-a ingaduit o politica proprie fata de Albania si China, dar mai ales fata de Occident. Pe plan intern a trecut la o derusificare de proportii. In septembrie 1963, guvernul roman a inchis Institutul Maxim Gorki, nucleul difuzarii culturii ruse in Romania. Invatamantul limbii ruse a incetat de a mai fi obligatoriu. 23 august 1944 a fost interpretat ca un moment de eliberare nationala de catre romani, si nu ca rezultat al inaintarii trupelor sovietice. Istoria tarii incepe sa fie rescrisa, intr-un efort de apropiere de traditiile romanesti.
CONTINUITATE. Politica lui Gheorghiu-Dej a fost dusa mai departe de Nicolae Ceausescu. In alegerea lui drept succesor, s-a tinut cont si de faptul ca el garanta continuarea politicii de comunism national. Fireste, propaganda de partid din ultimii ani ai ceausismului a exagerat rolul Congresului al IX-lea al partidului in stabilirea atitudinii comunistilor romani fata de Moscova. Nicolae Ceausescu n-a facut altceva decat sa duca mai departe un proces inceput de Gheorghiu-Dej. Dar aceasta falsificare a istoriei postbelice a Romaniei nu ne da dreptul sa comitem o alta simplificare: negarea atitudinii independente a comunismului romanesc de dupa 1965. Intre anii 1965 si 1971, Romania a continuat sa irite marele imperiu de la Rasarit. N-are rost sa trecem in revista aici toate gesturile prin care tara noastra ajunsese sa fie definita drept o aliata rebela. E suficient sa amintim, inainte de toate, condamnarea interventiei in Cehoslovacia. A fost, poate, momentul in care comunismul romanesc a atins punctul maxim de adeziune a tarii. A urmat o alta victorie stralucitoare: Tratatul de prietenie si asistenta mutuala din 7 iulie 1970. Spre deosebire de tratatul cu Cehoslovacia din 6 iunie 1970, cel cu Bucurestii e un tratat intre doua tari recunoscute ca egale in drepturi. Sovieticii se vedeau obligati sa recunoasca, printr-un document oficial, independenta Romaniei comuniste. Sa mai adaugam si un alt element: derusificarea a fost insotita de o liberalizare a comunismului romanesc. Inceput de Gheorghiu-Dej, procesul a fost amplificat de Nicolae Ceausescu in anii 1966-1971. Acum, cand brejnevismul inseamna, in URSS, o dare inapoi de la castigurile hrusciovismului, cand Gomulka se infunda tot mai mult in autoritarism, cand Germania de Est isi reafirma rigiditatea, cand Cehoslovacia e stopata in chip tragic, Romania se aseaza in fruntea procesului de liberalizare a comunismului estic. Ca, dupa aceea, Nicolae Ceausescu indreapta tara catre un stalinism plicticos, marcat de un desantat cult al personalitatii, e o alta poveste. O poveste tinand si de sistemul care nu l-a putut opri la timp sau macar descuraja.

(Din Istoria ca telenovela,
volumul 3, in curs de aparitie)

LUMEA PRIN CARE TREC