Resimt disparitia lui Virgil Ierunca drept un mare doliu - si personal si pentru critica culturala romaneasca. Ca unul care l-am avut pe Maiorescu autor preferat la bacalaureat pentru acribia stilului sau, am fost firesc fascinat de clasicismul si eleganta frazei lui Ierunca. In Atena antica ar fi fost un echivalent al lui Demostenes, iar in vechea Romanie deopotriva un mare avocat...
Cultura lui multilaterala ii permitea lui Virgil Ierunca diverse optiuni... Improspatate necontenit prin trairea in cultura franceza, critica culturala antitotalitara exercitata timp de aproape patru decenii de Virgil Ierunca si mult apreciata lui sotie au opus dictaturii un sistem de valori parizian; desi oprimata, intelectualitatea i l-a insusit cel putin in dialogul cu sine insusi... Dovada se gaseste si in dosarele acum accesibile ale fostei Securitati; misiunea principala a turnatorilor din lumea culturii era sa raporteze asupra influentei lui Ierunca si sotiei sale in randurile creatorilor de cultura.
Plecand de la evolutiile din alte tari est-europene, Securitatea a supraapreciat acest factor. Probabil... Nu mai putin in anii '70 si '80 a existat in randurile oamenilor de cultura si spre necazul dictaturii si in parte sub influenta "bombardamentului" anticomunist al "Europei Libere" alimentat de oameni de calitatea lui Virgil Ierunca o rezistenta a creatorilor de cultura care ne apropie de Europa in care suntem pe punctul de a ne integra.
Cu atat mai mult este necesara editarea articolelor si a "Jurnalului" lui Virgil Ierunca, la care el s-a impotrivit din modestie...
Fie-i tarana usoara!