30 Septembrie 2006
La destinul poetic romanesc dintre anii 1944-2004 in Statele Unite ale Americii si Canada se refera lucrarea intitulata Timpul Rana sangeranda, Editura Criterion publishing, 2006.
Volumul amplu conceput si coordonat de Stefan Stoenescu si de poe
La destinul poetic romanesc dintre anii 1944-2004 in Statele Unite ale Americii si Canada se refera lucrarea intitulata Timpul Rana sangeranda, Editura Criterion publishing, 2006.
Volumul amplu conceput si coordonat de Stefan Stoenescu si de poetul Gabriel Stanescu este, in fapt, o antologie selectiva, insotita de repere bio-bibliografice, si cuprinde autori ce si-au legat destinul poetic (dar si uman) de teritoriile de dincolo de Ocean. Despre acesti "colonisti" fara voia lor ne lamuresc cuvintele domnului Stefan Stoenescu: "Nicicand in timpurile moderne, romanii nu s-au vazut nevoiti sa recurga in masa la o solutie atat de radicala precum exilul asumat din ratiuni de ordin politic, ca in cei aproape cincizeci de ani, cat a durat utopia negativa, totalitar-comunista. (...) Exilul nu a incetat sa spere intr-o revenire definitiva, mereu amanata, insa, in idealizata tara de origine. Diaspora, dimpotriva, pare dispusa sa ignore rosturile vechi, limba romana nefacand exceptie, ci devenind treptat un mediu alternativ de comunicare. Statele Unite, sa nu uitam, sunt eminamente tara de imigratie, unde sau vorbesti limba locului sau mori si ca scriitor si ca ne-scriitor. Statutul de refugiat politic are in fapt cu totul alta acceptiune si asigurare normativa in statele nationale, cu vechi traditii in acest domeniu."
Sunt identificate trei valori masive de emigranti, de la Aron Cotrus la Posteuca, de la Stefan Baciu la Zahu Pana pana la tinerii Gabriel Stanescu, Mirela Roznoveanu, Liviu Georgescu ori Dan David. Intre aceste valori regasim poeti precum Mihai Ursachi, Serban Chelaru ori Paul Emanuel. Pe toti ii leaga deopotriva destinul poetic, dar si cel de exilat. Deasupra tuturor plana, insa, spectrul represiunii si al nesigurantei: "...Cunoscutul slogan bratul revolutiei este lung insinueaza, cu o doza letala de cinism metaforic, ca Securitatea nu doarme, ca si-a infiltrat agentii ei in comunitatea romanilor din afara, astfel incat nimeni nu poate baga mana in foc pentru nimeni, indiferent de profesia sau institutia careia i-a apartinut persoana respectiva. Aceasta mostenire grea viciaza inca atmosfera comunitara si o face uneori apasatoare, irespirabila.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.