30 Septembrie 2006
Din generatia tanara de prozatori rusi contemporani, care aveau cam intre 20 si 28 de ani in timpul Perestroikai si si-au publicat cartile dupa caderea URSS, s-au remarcat in literatura ultimului deceniu cateva nume ce au depasit granitele Rusiei, de
Din generatia tanara de prozatori rusi contemporani, care aveau cam intre 20 si 28 de ani in timpul Perestroikai si si-au publicat cartile dupa caderea URSS, s-au remarcat in literatura ultimului deceniu cateva nume ce au depasit granitele Rusiei, devenind in scurt timp autori de succes in Europa. Printre acestia, cei mai cunoscuti sunt Viktor Pelevin (n. 1962), Dimitri Bakin (1964), Serghei Bolmat (1960) si Andrei Kurkov (n. 1961). Tradusi in mai multe limbi de circulatie si bucurandu-se de un real succes de public si de critica, ei par sa reprezinte din start un pariu castigat. Rusii sunt inventivi, sunt vitali, iar literatura pe care o scriu e exact pe coordonatele existentei tumultuoase si pline de contradictii a tarii la inceput de secol.
Am mai avut de curand ocazia sa remarc si sa scriu despre ofensiva literaturii ruse actuale, ale carei varfuri de lance, in ceea ce s-a tradus recent si la noi, sunt Viktor Erofeev, Vladimir Sorokin, Vladimir Makanin si Tatiana Tolstaia. Insa fenomenul, fiindca e clar ca putem vorbi despre un fenomen si un model de performanta, atat literara, cat si manageriala adica de sustinere si de puternica promovare a literaturii bune scrise azi de la Kursk la Murmansk si de la St. Petersburg la Vladivostok risca sa ingaduie si aparitia unor rateuri. Sau, mai bine zis, a unor carti care au facut oarece valva in Europa vestica fiindca au subiecte aparent "exotice" sau vorbesc despre ceea ce occidentalilor li se par ciudateniile izbitoare ale unei lumi indepartate (cultural si geografic), pe care e clar ca de multe ori nu prea o inteleg.
Cum altfel sa iti explici superlativele folosite in comentariile pe marginea romanului "Moartea pinguinului" al lui Andrei Kurkov (Curtea Veche, Bucuresti, 2006, in traducerea lui Mircea Aurel Buiciuc) in mai multe reviste de limba engleza: "Stilul lui Kurkov da dependenta maxima" sau "Romanul este un excelent thriller existential"? Cum sa aiba vreo noima ca o carte totusi modesta, care nu straluceste prin nimic, precum aceasta, este tradusa in atatea limbi si recenzata cu asa o fervoare de oameni de litere ce invoca (cu totul ilicit, in opinia mea) numele lui Mihail Bulgakov?

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.