Mirajul arteiO seara stralucitoare cu parfum de Paris

Evenimentul sonor de la Ateneul Roman, din seara zilei de 24 septembrie, cu atmosfera, parfumul, calitatea si ineditul lui a fost poate cel mai potrivit prolog, pentru al XI-lea Sommet al francofoniei. Concertul "Ansamblului instrumental din Paris", cu cei doi carismatici muzicieni de marca in rolurile principale, dirijorul Christian Ciuca, francez de origine romana, si naistul Cornel Pana, roman devenit international, au oferit melomanilor o seara de o rara frumusete. Am perceput-o ca pe o opera de arta, in a carei continut s-au regasit deopotriva vechiul si noul, clasicul si modernul, sobrietatea si umorul, lirismul si performanta tehnica.
Orchestra, foarte omogena, posesoarea unui sunet de cristal, clar, amplu si catifelat, cu instrumentisti care nu numai ca stapanesc, dar si jongleaza cu arcusul, cu incontestabile calitati de solisti dar si de fini acompaniatori, a fost modelata cu har, de creatorul si dirijorul lor, Christian Ciuca, el insusi reprezentant de rezonanta al solistici. Si cum nici un instrument nu mai are de mult secrete pentru cel ce-a incantat publicul cu vioara lui, era de asteptat ca orchestra sa sune foarte bine. Personal, stiam de acest ansamblu, auzisem si citisem multe despre el, dar realitatea a depasit asteptarile, astfel ca la Ateneul Roman, am ascultat o orga de corzi, mulata ca o manusa pe intentiile si impulsurile dirijorului. Programul, ales cu grija si mult respect, pentru a acoperi intreaga arie de gusturi ale melomanilor pretentiosi (Bach, Mozart, Debussy, Enescu, Arban, Bartok), n-a lasat timp de revenire din reverie, el fiind conceput intr-un crescendo valoric si tehnic remarcabil. Realizat dupa toate regurile, de fapt secretele unui program de succes, cu piese bune, reprezentative atat pentru epoci, perimetre geografice, dificultati tehnice si pentru partituri de o rara sensibilitate melodica, cu un solist care si-a interpretat, de fapt, recreat lucrarile, in maniera-i recunoscuta, unde virtuozitatea nelimitata, atat de fireasca la el, se pliaza perfect pe muzicalitate si sensibilatate deosebit de generoasa. Concertul s-a incins, in acel gen, - foarte rar intalnit, de spectacol muzical, in care traditionalul si clasicul se imbina cu show-ul de calitate si in care protagonistii se inteleg prin antene numai de ei stiute. Este evident faptul ca au sustinut multe concerte impreuna pentru ca sunt sudati, sunt firesti, isi intuiesc intetiile si isi permit "jocuri" pe care altii nici in vis n-ar indrazni sa le faca. Iar bisurile lui Cornel Pana, daca ar fi sa amintesc doar Ciocarlia si Carabusul, ambele cu acompaniamentul orchestrei, au ridicat sala in picioare, minute in sir. Categoric, concetul a fost ca o opera de arta inedita, si veche si noua, si clasica si moderna si stralucitoare si cu tonuri pastelate si trista (de fapt melancolica) si vesela, o opera de arta care a bucurat si incantat publicul avid de muzica buna, dupa o vacanta, prea lunga pentru ei.
Aflat in Bucuresti pentru prima data, ansamblul instrumental din Paris a lui Christian Ciuca a adus pe scena Ateneului ceva din atmosfera destinsa, distinsa, relaxanta, putin misterioasa si totodata proaspata a orasului luminii, iar naistul Cornel Pana i-a intampinat cu nonsalanta, nonconformism, stralucire, vigoare si o inepuizabila imaginatie. Iar daca toata stagiunea se va inscrie in aceasi linie valorica atunci vom avea seri de neuitat la Ateneu.

---

Despre autor: