In 1938 presa scria despre moartea comandantului militar Alexandru Averescu, personalitate a vremii, ganditor militar. Averescu ocupa un loc distinct in panteonul personalitatilor vremii, dedicandu-si intreaga viata neamului romanesc.

A murit maresalul Alexandru Averescu. Soldatul, eroul, ""marele soldat"", care, in viata inca fiind, a intrat acoperit de glorie, pe portile mari ale Istoriei. Cu maresalul Averescu dispare inca unul din martorii si din marii ctitori ai Romaniei de astazi. Ridicat din patura umila a celor multi, in care se gasesc adevaratele rezervoare de virtuti si de energii ale Neamului, urcand treapta cu treapta, de la scoala de meserii pe care a inceput-o, pentru a deveni mestesugar si sfarsind cu scolile superioare militare, pe care le-a absolvit cu atata stralucire, pentru a deveni mai tarziu cea mai de seama personalitate, cel mai desavarsit ostas, maresalul Averescu a avut norocul sa-si impleteasca intreaga-i cariera cu insesi paginile luminoase ale Istoriei noastre care incepe cu razboiul pentru neatarnare si sfarseste cu razboiul cel mare pentru intregirea neamului. Rareori, viata unui militar si mai apoi om politic a putut a fi atat de strans legata de destinele unui popor, cum a fost viata sobra, luminoasa, uluitor de pilduitoare a Maresalului. O linie dreapta. O dara de lumina curata, creatoare, pe care nici una din vicisitudinile vietii, nici una din imprejurarile care pot schimba intr-un fel sau altul un drum inceput n-a putut-o clinti din aceasta linie. Un urias care s-a ridicat deasupra ostasilor lui, deasupra semenilor lui, deasupra unui intreg popor care-i incredintase de atatea ori ursitele, descontinui. Un bronz, in larga si frumoasa conceptie a cuvantului, care a putut scrie, ca nimeni altul, pagini nepieritoare de Istorie glorioasa, cu virtuti de mare si adevarat ostas si deopotriva cu suflet si cu simtire de adevarat si bun roman.
DISTINCTIE. Pentru cronicarii de astazi care l-au cunoscut, l-au stimat, l-au apreciat si l-au iubit cum se cuvine unui mare ostas, de mai multe ori si in mai multe chipuri, erou, sarcina de a-i fixa piscul inaltimilor pe care l-a atins este destul de grea. Numai timpul, in adancimea perspectivei, poate infatisa adevarata personalitate si adevaratele proportii ale marelui soldat.
In cripta de la Marasti, acolo unde l-au condus, pentru locul de veci, sufletul si constiinta recunoscatoare ale unui intreg popor, Maresalul a gasit frontul eroilor care dorm din vremea razboiului, ostasii lui dragi pe care ii imbarbata altadata cu vorba si cu fapta sa si, cu care, cot la cot, a savarsit minunile de vitejie pe care le mai povestesc si azi batranii... Le-a venit Comandantul, le-a venit tatucu, pentru totdeauna, tatucul lor bun si drag, pentru care au murit, impacati in suflet, ca i-au ascultat porunca. Porunca lui, porunca Neamului.
In cele mai grele clipe, de-a lungul anilor, ""Generalul Averescu"" si-a pastrat calmul, stapanirea de sine, judecata limpede si dreapta. De aceea a dominat toate situatiile, de aceea a izbutit sa culeaga sau sa smulga toate biruintele. De aceea poate, si in viata politica, indata dupa razboi, adus de ""trombele de entuziasm ale Tarii"", a stiut, cu toate ranile si zguduirile pe care le mai purta inca trupul Tarii de abia iesita din razboi, a stiut sa redreseze viata economica si sa repuna in functiunea ei normala viata administrativa ca si viata noastra spirituala. ""Steaua"" generalului savarsise si in viata politica, in imprejurari vitrege, miracolul pe care-l savarsise in razboi insufland incredere in propriile noastre forte.
Iata de ce, la biruintele lui de arme, la stralucita lui cariera de mare oras, Neamul recunoscator trebuie sa adauge pe cripta de la Marasti si meritele lui de cetatean si om politic.
Nu atat pentru memoria Maresalului, care nu are nevoie de un asemenea adaos, sau elogiu postum, dar pentru viitorimea care trebuie sa inteleaga ca biruintele din razboaie trebuie impletite si intregite cu biruintele din timp de pace, a unor civice indatoriri pe de-a intregul implinite, in acelasi scop unic si suprem - binele Patriei.

""Marele cartier general din Moldova hotarase in principiu o mare ofensiva pe tot frontul. Generalul Averescu intelege indata ca nu poate fi vorba de o ofensiva generala; el preconizeaza atunci atacarea frontului german in punctul sau cel mai vulnerabil si indica acest punct, ca fiind spre munti. Aici frontul inamic putea fi mai usor dezorganizat de bombardamentul de artilerie si reintarirea lui cu rezerve s-ar fi facut si mai greu. Desfasurarea ofensivei romanesti a dovedit ca planul generalului Averescu era cel bun. Sprjinit de regele Ferdinand, isi pune planul in aplicare si ofensiva incepe a fi pregatita chiar in sectorul indicat de generalul Averescu, la Marasti."" -
Ilustratiunea romana, 1938

Citeste si:

Mit si realitate

Alexandru Averescu (1859-1938) (in foto alaturi de Regina Maria, in valea Ocnei, august 1917) a fost o figura atipica pentru viata politica a Romaniei interbelice. S-a nascut in Tinutul Bugeacului, langa Ismail. Cariera sa militara a avut o traiectorie constant ascendenta. A facut studii in Italia (la Torino), unde a fost comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895), a fost atasat militar al Romaniei la Berlin (1895-1898) si sef al Marelui Stat Major (1911-1913). In anul 1930, Alexandru Averescu si vechiul sau rival, Constantin Prezan, ajung la rangul de maresali.