Lamentabilele imprecatii recente ale presei de stanga occidentale la adresa Papei Benedict al XVI-lea in chestiunea Islamului te fac sa deplangi o data mai mult barbara inconstienta a ideologilor marxizanti in ce priveste rostul ""elementului religios"" in salbaticita lume de azi.

In vreme ce exceptiile patologice, viciile si tot ce va sa zica abatere de la traditie, canoane si norma beneficiaza din plin de lobby-ul circumstantelor atenuante si de eterna eficienta a fobiei la establishment a revolutionarilor de profesie, cel mai umil si mai firesc gest intru apararea credintei, a Bisericii si moralei religioase este numaidecat si viguros taxat drept terorism spiritual! Cei pentru care Europa trebuie cat mai iute decrestinata (pentru a fi definitiv dezaxata si decerebrata) exulta acum in fata perspectivei de-a o vedea cat mai grabnic islamizata!
Iata de ce e intampinata cu placere si interes aparitia, la Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic, a unei carti-dialog cu Joseph Cardinal Ratzinger (1996), in prezent Papa Benedict al XVI-lea: Sarea pamantului. Crestinismul si Biserica Catolica, la cumpana dintre milenii. O convorbire cu Peter Seewald, redactor la Süddeutsche Zeitung.
DILEMATIC SI RESPECTUOS. Cartea este un model dialogal. Cel care intreaba stie totul despre subiect si lumea sa, nu ocoleste nici un punct sensibil, este precis, intens dilematic, respectuos, dar necomplezent si indeajuns de ateu pentru a provoca incruntari, descumpaniri si replici severe. Din fericire, Cardinalul Ratzinger este o natura calma si tenace, temperata filosofic si senina, un timid cu forta retinuta, care sesizeaza imediat vibratia aluziva si resortul ascuns al nelinistilor interlocutorului, pentru a dezamorsa cu tact si adesea cu o buna resemnare incarcaturile cele mai riscante.
Marile controverse contemporane ale catolicismului (celibatul clerului, divortul, hirotonirea femeilor, avortul, concubinajul, casatoriile homosexuale si familia homoparentala, multiplele variante etnocontinentale si geopolitice ale pozitiei fata de Vatican etc.) sunt punctate onest si cu naturalete, in paralel cu secventele biografice care fac deliciul lecturii: copilaria in duhul sever ocrotitor al traditiei, admiratia tanarului pentru Mozart si visul sau de a se face... zugrav, faptul ca actualul Papa - poreclit candva Panzercardinal - scria poezii in tinerete, pentru a cita acum din Heidegger si Jaspers, placandu-i Lupul de stepa al lui Herman Hesse s.a.m.d. Admirabile reflectii despre declinul crestinismului in ultima jumatate de veac, despre necesitatea bucuriei (""prin pierderea bucuriei lumea nu devine mai buna. Dimpotriva, are nevoie de oameni care descopera binele si care se bucura de acest lucru. Bucuria nu reteaza legatura solidaritatii""), despre sectarism si valurile fundamentaliste, politizarea credintei, necesitatea ""tacerii penitentiale"", ca si despre ""dictatura opiniei"", cea care - subtila - ""se va arata in aparenta prietenoasa fata de religie, insa cu conditia ca mostrele ei de comportament si de gandire sa nu fie atinse"". Cat despre viitorul Bisericii, el va fi unul al minoritatilor, ""traind in mici cercuri pline de viata, formate din crestini convinsi si credinciosi"", cei care vor fi din nou ""sarea pamantului"". ""Biserica are nevoie, pe de o parte, de flexibilitate, pentru a accepta puncte de vedere si randuieli schimbate in societate. Pe de alta parte, are nevoie de fidelitate, pentru a proteja ceea ce face ca omul sa fie om, ii permite sa supravietuiasca si ii ocroteste demnitatea.""

""Probabil ca trebuie sa ne luam ramas-bun de la ideea unei Biserici a maselor largi. E posibil sa avem inaintea noastra o epoca noua a istoriei Bisericii, in care crestinismul va sta din nou sub semnul bobului de mustar, in grupuri mici, aparent neinsemnate, care insa se impotrivesc cu intensitate raului si poarta binele
in lume"" - Papa Benedict al XVI-lea