Irinei, Dumitru I. Cumpanasu, preot taranist, l-a salvat pe Dej si, poate, fara sa stie, fara sa vrea, a schimbat lumea, a schimbat cursul istoriei.
Tatal sau l-a salvat pe pastorul Tokes de la moarte, a salvat biserici de la distrugere. si poat
Irinei, Dumitru I. Cumpanasu, preot taranist, l-a salvat pe Dej si, poate, fara sa stie, fara sa vrea, a schimbat lumea, a schimbat cursul istoriei.
Tatal sau l-a salvat pe pastorul Tokes de la moarte, a salvat biserici de la distrugere. si poate fara sa stie, fara sa vrea, a schimbat si el cursul istoriei. Ea insasi, Irina Cumpanasu, a cunoscut multi oameni: din presa, din randul nomenclaturii, din serviciile secrete. L-a cunoscut, fiindu-i chiar colega la un institut de proiectari, pe Gheorghe Ursu. Pe inginerul disident Gheorghe Ursu. Le-a cunoscut si pe cele doua turnatoare ale disidentului. Elena si Parguta. si ele i-au fost colege. L-a cunoscut si pe securistul Dumitraciuc, cel care avea un birou cu o usa avand o fanta speciala pentru a-i fi lasate scrisorile anonime, turnatoriile adica. si impreuna cu Dumitraciuc, securistul oficial de la locul de munca, a respirat Irina Cumpanasu aerul aceluiasi secol bolnav si absurd. A avut sau nu a avut Irina, fiica si nepoata dinastiei Cumpanasu, configurata in destin pecetea salvatorului? Putea ea sa-l salveze pe disidentul Gheorghe Ursu de la executia prin tortura, in 1985, in beciurile Securitatii din Calea Rahovei, un loc blestemat pe care demolarea lui Ceausescu l-a ocolit? Poate ca asa trebuia sa se intample, si Ursu sa ramana un caz exemplar, cazul singurului disident-martir autentic din istoria recenta. Rolul salvator al Irinei Cumpanasu este tocmai acela ca ea povesteste, in exclusivitate pentru Adevarul, tot ce a vazut si trait.

"Dupa '90, tata a avut o reactie de izolare (...), tot venea in vizita un colonel de la Culte, iar tata se cam enerva"
- Doamna Irina Cumpanasu, am trecut in revista, impreuna cu d-voastra, aproape un secol de istorie - o intreaga "saga" a familiei Cumpanasu -, un veac de mari prefaceri, in care si familia Cumpanasu, in momente cruciale, a avut un cuvant de spus. Ce a zis tatal d-voastra, fostul demnitar comunist I.D. Cumpanasu, dupa '90, de evenimentele care au urmat, de mineriade, de pilda?
- Nu stiu, dupa '90, tata a avut, asa, o reactie de izolare. Mai ales dupa accidentul din '92. Pana la accident, nu prea comenta decat foarte rar cu diverse persoane care mai veneau pe la el. Despre venirea minerilor n-am discutat. N-am discutat cu el lucrurile astea si, in general, aveam pareri diferite.
- Cum a privit fostul sef de la Culte venirea papei?
- Asta a fost dupa accident. Tata era imobilizat la pat. In perioada aceea, in 1999-2000, nu se mai uita la televizor, nu mai citea ziare. Daca a stat tot timpul in pat, nici sa citeasca nu mai putea. Avea probleme cu ochiul. Doar cand si cand mai citea ziarul, pentru ca avea abonament la Adevarul.
- A mai tinut legatura, dupa '89, cu cei de la Culte? A fost vizitat de cineva de acolo?
- Era unul de la Departamentul Cultelor care chiar stiam dinainte ca a fost colonel. si tot venea in vizita acel colonel de la Culte si stiu ca tata se cam enerva pentru ca venea cam des.
- Avea tatal d-voastra vreo reactie anume fata de cei de la Securitate? Vorbea admirativ, ii critica, dupa revolutie?
- Au fost multi pe care i-a ajutat. si el a apelat la unul si la altul. Erau persoane cu care se putea discuta. Dar cu altii, ca Postelnicu, nu se putea discuta in niciun fel. si acolo erau oameni, si oameni. Cand existau probleme, poate ca erau unii care aveau probleme si, ca sa le rezolve, trebuia sa ia legatura cu ei, nu? Se mai puteau intelege, eu stiu...
- Dar fata de cei din redactie care erau informatori sau ofiteri acoperiti, comenta in vreun fel?
- A vorbit, asa, la modul general, pentru ca banuia ca erau unii, dar nu... Poate, dar... V-am spus ca el era un tip tacut si nu prea vorbea asa. Dar e posibil sa fi banuit, din anumite imprejurari, dupa anumite intamplari, se poate. Asa, la modul general, se banuiau toti care au fost corespondenti atunci, inainte sa plece Pacepa si s-au intors in 24 de ore, cand el a ramas in strainatate. Cu unii care s-au intors eram si prieteni de familie.

Doua posibile tentative de asasinat: in decembrie '89 si in februarie '92
- Ce s-a intamplat, de fapt, atunci, in februarie 1992, cand a fost accidentat tatal d-voastra?
- Tata a fost intr-o vizita la domnul Puicea, care a fost la Agerpres, impreuna cu domnul Ionascu, care a fost ambasador la Roma. Seara, cand s-a intors din vizita, cand traversa bulevardul Ana Ipatescu, in zona restaurantului Minerva, l-a lovit din plin unul care venea dinspre Victoria. A avut piciorul rupt (dubla fractura) si capul izbit de parbriz. A stat din martie pana in iunie internat. A fost in coma o perioada.
- Credeti ca ar fi putut fi ceva intentionat, sa fie o tentativa de asasinat?
- Din ce spunea tata, avea in sinea lui o teama ca era posibil sa nu fi fost doar un accident. Avea teama asta, dupa ce i s-a intamplat, sa nu cumva sa fi fost altceva. Dar pe cine banuia si de ce, asta nu pot sa stiu. Ca fapt divers, dupa vreun an, pe Puicea l-a calcat trenul la Obor. A fost gasit taiat de tren. Poate ca nici la el nu a fost un simplu accident. Cat despre cel care l-a accidentat pe tata, a fost destul de ciudat cum si-a luat carnetul, fara proces. In decembrie '89, dupa ce a venit de la Timisoara, tata a stat la mine pe stefan cel Mare. Cand s-a intors acasa, pe strada Amiral Balescu, colt cu Rosenthal. Am gasit dulapul din dormitor, pur si simplu ciuruit. Vreo 8-10 gloante. Cine se pricepea a zis ca erau gloante vidia. Au fost duse la o comisie, dar nu stiu ce s-a mai intamplat. Era destul de curios, totusi, pentru ca dormitorul era la etaj.
- Ar fi putut si atunci fi o tentativa de asasinat?
- Nu, dupa aceea, dupa ce a fost si accidentul, ne-am mai gandit, am inceput sa facem niste legaturi. Poate erau mai multi vizati din acea zona sau pur si simplu s-a tras la intamplare. Nici acum nu pot sa spun sigur ca a fost ceva special, dar sunt niste coincidente. E greu sa spui si despre accident ca a fost ceva planificat, dar este posibil orice.

Cand a fost arestat inginerul Ursu, securistul Institutului se numea Dumitraciuc
- Cum interpretati, ca arhitect, ce s-a intamplat atunci cu bisericile, cu daramarea lor, cu translarea lor?
- Daca este s-o iei teoretic, era un lucru bun atunci ca se construia. Cred ca ideea cu daramarea bisericilor a venit de la blocul Dunarea (n.r. - peste drum de Intercontinental), daramat de cutremur si dupa ce s-a demolat in zona. La noi, avizarile erau foarte dure.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.