Cronica de teatruUn kitsch aproape perfect

Francofoniada ne-a luat mintile la toti. Nu ma refer la toti romanii, pentru ca numai bucurestenii au fost victimele acestei supermanifestari din care nimeni n-a inteles nimic. De fapt, ce ne-a adus marea francofoniada? Trei zile libere pentru bugetari si elevi (ca doar francofonia nu are nimic de-a face cu cultura, educatia etc, nu?). Pentru oamenii mai subtiri s-a facut un cadou mai sofisticat: spectacolul "Burghezul gentilom" in regia lui Petrica Ionescu. Eveniment mare, daca stam si ne gandim ca regizorul plecat de ani buni din Romania monteaza pentru prima data dupa foarte multi ani un spectacol de teatru acasa. Am trecut pragul salii mari a Teatrului National cu speranta ca voi vedea un spectacol de zile mari. Dar, inca o data se confirma vorba aceea romaneasca conform careia omul traieste cu speranta si moare cu regretul. Am iesit din sala cu senzatia ca am fost trasa pe sfoara, ca regizorul ne-a considerat pe noi, spectatorii, niste imbecalizati notorii. In timpul spectacolului, mi-a revenit aproape obsedant in minte spectacolul lui Andrei Serban, Oedipe, de la Opera Romana. O sa va intrebati, probabil, care e legatura. Amandoua sunt kitsch-uri regizorale. Amandoua s-au dorit a fi spectacole de mare anvergura si niste lectii date romanilor despre cum se monteaza la standarde si exigente europene. Doar amandoua purtau semnatura a doi regizori care lucreaza de multi ani in strainatate si, nu-i asa, cunosc pulsul. Aferim! Prima dezamagire am avut-o in momentul in care am rasfoit programul de sala. In culori sterse, programul- euro (ii spun asa pentru ca acesta ii este formatul), cu steagul Uniunii Europene deasupra portretului lui Moliere, cu fotografia lui Victor Rebengiuc plasata chiar langa anul 2007 (ati prins subtilitatea, nu?), mi-a creat impresia ca tin in mana rezumatul raportului CE. Daca nu te uiti la sfarsitul caietului, unde sunt trecute numele celor care si-au adus contributia la acest spectacol, nu ai avea certitudinea ca acesta e un program de sala.
Al doilea soc, adica spectacolul in sine, nu a intarziat sa apara. Sa ne intelegem de la bun inceput: ideea translarii actiunii piesei lui Moliere in spatiul mioritic, dambovitean, nu era tocmai o idee foarte rea. Dar, ca intotdeauna cand vrei sa fii original cu orice pret cazi in derizoriu, in vulgaritate. Este ceea ce a facut Petrica Ionescu calcand in picioare textul dramaturgului francez. Regizorul reuseste sa faca din "Burghezul gentilom" o varza scenica, un fel de struto-camila spectacologica. Nimeni nu stie daca "intamplarea" de pe scena se doreste a fi spectacol de opera, balet sau teatru, sau toate la un loc. Spectatorul e confuz. Lui ii sar in ochi stridenta decorurilor fabuloase, costumelor (a caror incadrare in timp este greu de facut). Baroc, clasic, modern. Se amesteca toate pe scena in numele unei conceptii regizorale de exceptie. Trimiterile, deloc subtile, la personaje din high-life-ul bucurestean si francez (Gici Becali, Columbeanu, Iliescu, Basescu, madame Chirac etc) sunt de un prost gust cu totul iesit din comun. Umorul acestui spectacol, de cele mai multe ori vulgar si grosolan, nu are nici in clin, nici in maneca cu umorul folosit de Moliere (care, probabil ca de la premiera, se rasuceste in mormant de indignare ca i-a fost maltratat textul). Am vazut un Victor Rebengiuc in colanti negri straduindu-se sa dea viata unui personaj care nu-l imbraca deloc, o Maia Morgenstern isterica, o Medeea Marinescu mult prea teatrala si nefireasca, un Claudiu Bleont ridicol, o Cecilia Barbora total neconvingatoare. Gabriela Vranceanu Firea si-a facut si ea debutul in teatru (nu pe scena) prin acea filmare care s-a adaugat kitsch-ului general. Aplauze au meritat totusi Marius Manole, Maria Buza si, intr-o oarecare masura, Costel Constantin. La mega-kitsch-ul lui Petrica Ionescu si-au adus contributia si Opereta prin balerini, solisti, cor, o mini-orchestra. Ei si-au facut datoria, nimic de zis, insa cred ca nici ei nu stiau foarte bine ce cauta pe scena mare a Nationalului. Oricum, da bine la CV.
Stiti ce a lipsit spectacolului? Focurile de artificii. Daca existau si astea puteam spune ca "Burghezul gentilom" era un kitsch regizoral perfect. Asa, a fost doar o intamplare scenica nefericita.

---

Despre autor: