Tarile occidentale, care se considera de obicei centrul lumii si depozitarele adevarului - idee contestabila si detestabila - evolueaza in cadrul a doua conceptii diferite despre lume, problemele sale si modul in care pot fi rezolvate. Pe de o parte,
Tarile occidentale, care se considera de obicei centrul lumii si depozitarele adevarului - idee contestabila si detestabila - evolueaza in cadrul a doua conceptii diferite despre lume, problemele sale si modul in care pot fi rezolvate. Pe de o parte, sa spunem, conceptia anglo-saxona, pe de alta, cea "francofona". Prima, caracterizata prin pragmatism si eficienta, este concretizata in "modul de viata american", expresie care in sine nu spune mare lucru, dar care este folosita cu destula perversitate de exemplu pentru a justifica un razboi intr-un colt de lume care n-are nici o legatura cu subiectul. Conceptia anglo-saxona spune ca se poate impune democratia prin forta pumnului de exemplu, si asta uneori da rezultate bune, alteori -catastrofale. Aceeasi conceptie canalizeaza toata energia in directia profitului, creand bogatie, dar si inegalitati si injustitii profunde. Poate ca nu e gresit sa spunem totusi ca acest cinism face sa avanseze lumea. In contrapondere, nu ne miram ca englezii dau navala pe continent, pentru a apela la sistemul francez de sanatate sau ca tot americanul mediu isi cumpara o casa in Franta, unde calitatea vietii este acceptabila pentru toti.
De cealalta parte, chiar daca toata lumea occidentala "impartaseste acelasi sistem de valori", el este privit de la Paris intr-un unghi diferit. O jurnalista de la Le Monde imi spunea odata ca copiii sai au crescut cu ideile in valorile umaniste pe care Jacques Chirac le-a aparat intotdeauna. Poate ca lumea anglo-saxona si admiratorii ei l-au luat adesea peste picior pentru pozitiile sale ponderate in chestiuni care privesc angajarea unui conflict armat, pentru insistenta cu care aduce in discutie problemele lumii a treia, indraznind chiar sa invite la masa celor mari pe saracii lumii, atunci cand Franta detinea presedintia G8; pentru batalia incrancenata pe care a dus-o impotriva americanilor, pentru a obtine protectia diversitatii culturale. Detractorii sai vor invoca motive meschine, nu vor putea insa sustine ca n-a avut dreptate.
Acest sistem de valori incearca sa isi faca drum in cadrul Organizatiei Internationale a Francofoniei. Sigur, printre membri se numara tari care n-au prea multe in comun cu democratia. Le-o putem impune cu forta - daca ne mai tin baierele sa deschidem fronturi suplimentare - sau le-o putem invata. Pentru ca in aceasta organizatie se afla multe din acele tari ale lumii a treia pentru care Jacques Chirac se lupta de ani de zile, si toata acea diversitate culturala amenintata de cultura hot-dog's, coca cola si Mc Donald's. Poate ca democratia incepe prin recastigarea respectului de sine si iesirea din saracie.
Dincolo de chestiunea de fond, ramane totusi problema metodei. Partea nesanatoasa a sistemului francez si-a spus cuvantul de-a lungul timpului in special in tarile africane. Acolo unde anglo-saxonii, cu pragmatismul lor, au inteles repede ca legaturile trebuie construite cu societatea civila, francezii s-au impotmolit in eroarea fundamentala de a negocia direct cu sefii, peste capul popoarelor. Sume enorme, avand o destinatie nobila, s-au scurs in conturile unor lideri indoielnici fara sa aduca cel mai adesea nici macar subintelesul atasament fata de Paris. Actiunile sunt corijate din mers, insa atasamentul Frantei fata de ideea de "sef", oarecum - la Louis XIV, este surprinzator si inexplicabil.
Organizatia Internationala a Francofoniei, a doua ca marime dupa ONU la nivel mondial, are toate sansele sa apere si sa promoveze sistemul umanist de valori despre care vorbeam mai devreme. Ea a devenit deja mult mai mult decat o simpla reuniune de tari in care se vorbeste limba franceza. Noua dimensiune politica este evidenta atat in locul ales pentru acest sommet -Bucurestiul - cat si in decizia privind noile aderari.
Pentru ca Romania nu a fost aleasa ca gazda nici in dar pentru Ion Iliescu - cel care a propus-o - nici in dar pentru Traian Basescu, cel care culege beneficiile. Romania a fost aleasa pentru ca se afla in Europa de Est, zona in care "conceptia anglo-saxona", respectiv influenta americana incep sa devina suverane. Sommet-ul de la Bucuresti ar putea marca momentul de cotitura al acestei vaste organizatii. Nu este o intamplare, si nici un gest de bunavointa gratuit faptul ca OIF se pregateste sa integreze tari care n-au prea multe in comun cu limba franceza, dar care ar putea bascula centrul de greutate al organizatiei. O organizatie devenita politica, gata sa promoveze nu doar o cultura, ci o anumita conceptie despre lume.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.