Marin Preda
7 martie 1980 Sa dedic citeva rinduri femeii, este ca si cind as incerca sa scriu despre flori, despre frumusetea lor neasemuita, despre parfumul lor mereu delicat.
Ar trebui sa scriu poate despre gingasie. Dar gingasia poate fi greu cuprinsa in cuvinte.
Ar trebui sa scriu poate despre tandrete. Dar tandretea este cea pe care o primim zi de zi de la ea.
Ar trebui sa scriu despre vrednicie. Dar oare faptele sale nu se topesc in marea inscriere a muncii de zi cu zi si dintotdeauna?
Ar trebui sa scriu poate despre pasiune si talent. Multi au talent, dar putini au pasiunea ardenta de creatie ca ea.
Ar trebui sa scriu despre maternitate. Dar oare nu femeia este acea ctitorie de viata, care, dind lumina, asaza in centrul universului omul, viitorul?
Ar trebui sa scriu despre dragoste si devotament. Dar familia nu este oare dragostea in esenta ei? Si nu este oare femeia dimineata cu soare a caselor noastre? Nu este ea orizontul de tihna pe care uneori furtuni diurne, griji mai mari sau mai mici ni-l tulbura?
Ar trebui sa-i inchin un omagiu. I s-ar cuveni un poem. Dar oare nu este chiar ea un poem al vietii, al existentei?