Motto: "In Romania se intampla mereu lucruri foarte interesante, pentru ca nu se intampla niciodata ce trebuie".
Nu este pentru prima oara cand am opinii diferite de cele ale dlui Ion Cristoiu. Le-am avut pe timpul lui Nicolae si al Elenei Ceausescu, pe timpul lui Nicu Ceausescu, pe timpul lui Tudor Postelnicu, pe timpul lui Eugen Florescu, pe timpul lui Nicolae Dan Fruntelata, pe timpul lui Gabriel Tarnacop (alias Arthur Silvestri), pe timpul Marianei Braescu, pe timpul Televiziunii Romane libere, pe timpul Pietei Universitatii, pe timpul mineriadelor, pe timpul fanariot-social-democratiei FSN-PDSR-PSD, pe timpul fragilei CDR, pe timpul iesirii la rampa a Matusii Tamara ori in momentul aparitiei lui Felix - pseudonimul cu mustati de motan, trup de lira sterlina, coada de crocodil si umbra de Delta Dunarii.
Le am si azi, pe vremea dosariadei. E posibil ca dl Ion Cristoiu si subsemnatul sa gandim foarte diferit, in legatura cu cele mai multe lucruri, pana la sfarsitul vietii. Nimic grav intr-o asemenea prelungita divergenta de opinii. Ea nu ma impiedica sa-l citesc cu interes pe dl Cristoiu. Totusi.
Intr-un editorial intitulat "Pe cand dosarele disidentilor?" (Jurnalul National, 29 august), dl Cristoiu explica de ce e nevoie de desecretizarea dosarelor disidentilor. Asa cum marturiseste, domnia sa, care a trait "pe timpurile ceausiste" (uita sa ne spuna insa cum a trait!), stie "ca Securitatea apela la fabricarea de disidenti, pe care ii plasa apoi la Europa libera". Si mai crede dl Cristoiu ca "tanara generatie de azi nu stie" aceste lucruri, ba chiar nici altele, mai teribile, privindu-i pe disidenti. "De aceea", conchide dl Cristoiu, "s-ar impune in chip prioritar absolut desecretizarea dosarelor disidentilor". Curat "prioritar absolut", coane Ionica!
Nimic imprevizibil in efortul de a-l disculpa pe Vadim Tudor, al carui palmares public de turnator nu se constituie, in opinia dlui Cristoiu, in probe "convingatoare - cel putin din punct de vedere juridic". Opunandu-i pe famelicii disidenti falnicului Tribun, dl Cristoiu schiteaza un portret robot al disidentului suspect. Portret de o imprecizie menita sa duca cu gandul ici si colo, desi dl Cristoiu recunoaste ca au existat si disidenti autentici. Exista un pas, pe care dupa ce il face in editorialul sau, dlui Cristoiu trebuie sa i se raspunda. Scrie domnia sa: "Pe seama trecutului lor glorios - si mai putin pe seama talentului de publicist -, unii dintre cei care s-au manifestat anticeausist in tara sau au lucrat la posturile de radio occidentale sunt azi lideri de opinie. De unde stim noi ca anumite pozitii adoptate de ei in moment-cheie ale bataliei politice n-au fost urmarea santajului cu dosarul secretizat?". Corect. Acest amestec de vag si precizie ma face sa-mi amintesc nu ca sunt un lider de opinie, caci nu scriu articole kilometrice, nu am un radio/tv talk-show, nu zbor de la o masa rotunda la alta, la fiecare jumatate de ora. Cu alte cuvinte, nu sunt genul de prezenta care poate impune un lider de opinie. Scriu in timpul liber, cu gandul ca unele din textele mele pot prezenta un oarecare interes. Atat.
Ce ma face sa-mi amintesc insa acest amestec de vag si precizie folosit de dl Cristoiu este ca, daca nu ma insel, din toti cei numiti cu un termen foarte lax disidenti, sunt singurul care a lucrat in departamentul de limba romana al unui post de radio occidental - Vocea Americii (1988-1990). Gazetari redutabili ca dnii Emil Hurezeanu, Mircea Iorgulescu, N. C. Munteanu, Serban Orescu si altii nu au pretins niciodata ca ar fi fost disidenti. Mai mult, cu ani in urma, dl Hurezeanu explica intr-un interviu de ce a ocolit calea disidentei, optand pentru una mai potrivita structurii sale decat disidenta.
Daca pe mine ma are in vedere dl Cristoiu, il rog sa-mi transmita datele din buletin si-i voi trimite o procura (notarizata, fireste) prin care ii voi da dreptul sa ceara si sa intre in posesia dosarului meu. Faptul ca dupa 17 ani nu mi l-am cerut indica doar irepresabila mea sila fata de ce as putea gasi in el. Cum am mai spus, sunt satul de ce am trait, pentru a nu fi interesat sa aflu dintr-un asemenea dosar amanunte in legatura cu toti cei care s-au straduit - dupa puteri, grad, arvuna si pozitiile pe care le ocupau - sa-mi distruga viata.
Ar fi insa amuzant ca in desecretizatul meu dosar, dl Cristoiu sa dea peste dovezi in legatura cu rolul jucat chiar de Ion Cristoiu in haituirea disidentului Dorin Tudoran. Si pentru asta nu are nevoie de dosarul meu, ci numai de putina memorie. Dar, pentru ca dl Cristoiu cere cu atat aplomb dosarele disidentilor, dati-i-le!