Recentele incidente, pline de variate forme ale violentei, care au marcat ultimele meciuri din campionatul national de fotbal, repun pe tapetul actualitatii si termopanele comportamentului social contemporan, locul si rolul societatii civile. Autoritatile, centrale sau locale, guvernamentale sau administrative, nu pot face fata, doar ele insele, la valul de probleme/chestiuni/solicitari pe care onor "civis-civis"-ul roman le ridica in fata minimului de respectare a reglementarilor europene. Nu mai pomenim inutil de cei sapte ani de acasa: ei nu mai exista. Si daca sapte ani de acasa nu sunt, ce ne-ar mai ramane de facut?
Daca un sef de club sportiv loveste un spectator in vazul a mii de oameni si apoi solicita clementa ca este familist onest si-si iubeste patimas echipa favorita, daca un antrenor loveste propriii jucatori, iar patronul sau, care la randul lui a bruscat un arbitru, justifica actul huliganic prin smecherii retorice, "Sunt sincer - de parca unul care da cu pumnul ar fi mincinos ....- n-a dat tare, s-a facut ca da, sa nu exageram...", daca un arbitru iese de pe teren lasand un meci neterminat, ca mijloc de a-si exprima protestul pentru coruptia din fotbal/sport, daca suporterii a doua echipe "europene" se iau la "poceala" cu lanturi si bate, pana ce intervine politia si se opereaza arestari, daca nu poti sa iesi din casa si sa faci mai mult de 50 de pasi fara sa auzi "Ce p... mea !", cu variantele "Da-te-n..." sau "Da-i...", zgariindu-ti nu doar urechile, ci spurcandu-ti o zi de viata prin porcariile repetat auzite, daca mobilul cu care "el" sau "ea" te terorizeaza minute in sir vorbind peste toti calatorii din troleibuz/autobuz despre ce vrei si ce nu vrei sa auzi, "Daca nu-ti convine, ia-ti masina mica... Ce...'ai dracu da babalaci, comunistule!", daca posesorii de 4 ori 4 dau buzna peste tine pe zebra nu pentru ca ar fi grabiti, ci prin faptul ca te ignora, nu existi, daca n-ai lanturi de aur la gat si ochelari fumurii peste privirile lor tamp-agresive, daca te revolta faptul ca se arunca gunoaie peste tot, fara noima si un minim discernamint civic, ca si nebunia cu bordurile schimbate fara ca trotuarul sa capete o anume finalitate - oare trebuie prin hotarare de guvern sa se stipuleze cine se ocupa de carosabil, cine schimba bordurile - aici se pare ca este "gheseftul" ce-l mare - si cine ar trebui sa termine cei 15-20 de centimetri ce raman nefacuti intre bordura si trotuarul cetatenilor deveniti imuni la mizerie, zgomote, porcarii lexicale si violente de tot felul, daca vecinii pun radioul f.f. tare cand si cum vor ei, ignorand existenta celor din jur care se dovedesc adaptati la raul ce mare, "Ce sa facem, maica... Fereasca Dumnezeu de mai rau... Nu vezi ce facu uraganu' Katrina in America... Saracii oameni... Gicule, sa trimitem si noi ceva toale la Tusa Catrina din Rast... Pai nu vezi, cu inundatiile astea... S-a suparatera si bunul Dumnezeu pa noi... Noroc cu Vasilica ca se marita cu un libanez de treaba... Om de omenie, ne trimite bani din Barcelona si pentru Zamfira sa-si dea masteratul in drepturile oamenilor... Ne-o ajuta Dumnezeu si Basescu sa nu ne ia evropenii cazanul da tuica, cum umbla vorba...", inseamna ca suntem in tara lui Eminescu si George Enescu. Nu improvizam nimic, sunt exemple culese din Romania anului 2006. "Imaginea Romaniei" este foarte frumoasa daca stai cu ochii prin noile aparitii editoriale, esti cu gandul doar la programul dens si variat al "sommet"-ului francofoniei si la cele trei zile libere pe care entuziasmul francofon al lumii lui "Ce p... mea !" le va folosi din plin.
Sa mai adaugam amaraciunea cu care notam aceste simple impresii postestivale?
Sa mai amintim ca orice referire la ceva "frumos" pare o joaca desueta si inadecvata la real? Pe cine ar interesa pagini nostalgice despre turlele Dragomirnei sau minunatele stucaturi de la Fundenii Doamnei, "Unde-s astea Adriana? Sa ni le aduca Belu sa le vedem si noi!", cine ar mai avea rabdare pentru Enescu si Brancusi daca filipicele Laviniei Sandru cu dosare si picanterii subterane ne atin nu doar interesul, ci alimenteaza si o bolnavicioasa curiozitate.
Variatele forme ale violentei cotidiene trebuie sa primeasca un raspuns pe masura. Educatia "maselor" nu se face doar cu interdictii si anasana, ci ar trebui percutata printr-o ofensiva generalizata a opiniei publice. O utopie posibila. Dincolo de "institutiile abilitate": nu este nevoie de agentii REBU si "Peace corp" ca sa nu mai aruncam gunoaie intre blocuri sau pe casa scarii, teribil si angoasant "Terra Incognita" ("Asta nu e a lu' Voiculescu, frati-miu?") si sa incercam sa credem ca mizeriile violentelor de toate felurile pot sa dispara si fara interventia in forta a "organelor de ordine". Visam o Romanie cu populatia Chinei si cultura Frantei, cu gazon englezesc intre blocuri nemtesti si cu tineri care sa citeasca "Dilema" romaneasca pe stadionul Ghencea. Inainte de inceperea unui nou meci din cupele europene: "Al dracu' Plesu asta, le zice bine... Nu-i scrie cumva articolele... Altfel da ce sa se vada pa sest in oras? Si fara neveste!".
PS. Daca amicul Dan Pavel ar vrea sa inteleaga in ce lume am trait si mai traim inca, nu l-ar mai omori atata pe Rosca Stanescu cu "Fixing intelligence" si pe noi cu "The price of loyalty". Sa intelegem ca "Nea Gigi" a schimbat macazul si a trecut pe Dostoievski, ca sa poata discuta cu Putin despre "Omul din subterana"? Nu putem "acoperi" un intreg popor, cand el traieste "descoperit" fara sa-l doara capul: That's the question! Geaba "Yale University Press", daca Halaicu, Lis si "SIE&SRI officers" au sacii plini si fara bibliografie americana.