Sursele de inspiratie ale lui Walt Disney

Unul dintre cei mai populari si mai indragiti americani din toate timpurile, Walt Disney, a fost inspirat, in mare parte, de catre cultura "savanta" europeana. Opera marelui desenator american este omagiata, zilele acestea, la "Grand Palais des Beaux-Arts" din Paris printr-o expozitie deosebit de edificatoare in ceea ce priveste cele afirmate mai sus. Istoricul de arta si arhitectura Bruno Girveau, comisarul acestei expozitii, incearca sa demonstreze acest lucru (si totodata sa decripteze sistemul Disney) expunand alaturi sursele de inspiratie ale lui Disney si creatiile devenite "clasice" ale acestuia.
Geniul marelui desenator
Walt Disney (1901-1966), care si-a inceput cariera ca desenator publicitar, a inteles rapid ca talentul pe care-l poseda trebuie sa vizeze excelenta. Astfel a decis sa abandoneze creionul, la jumatatea anilor '20, pentru a prelua rolul de "dirijor" in cadrul studiourilor sale, create in 1923.
O alta mutare inteligenta a fost angajarea de ilustratori talentati, in mare parte imigranti europeni formati in scolile sau academiile de arta ale batranului continent. Disney le-a pus acestora la dispozitie vasta sa biblioteca in care se aflau nu mai putin de 350 de volume, achizitionate in timpul calatoriei sale in Europa si semnate de catre cei mai mari ilustratori din secolele XIX si XX: de la Gustave Dore la Arthur Rackham si Beatrix Potter.
Asadar, ideile desenatorilor lui Disney au inceput sa "creasca" inspirate de cei mai importanti maestri ai genului, intr-o maniera foarte apropiata de felul in care intriga scenariilor se inspira din textele clasice europene, fabule, basme sau povestiri. "Alba ca zapada" (1937) a fost adaptata dupa basmul fratilor Grimm, Pinocchio (1940), dupa cel al lui Carlo Collodi, Cenusareasa (1950) dupa cel al lui Perrault, iar "Alice in tara minunilor" (1951) dupa Lewis Carroll. Studiourile Disney s-au inspirat in egala masura din arta, peisajele pictorilor germani Friedrich si Bocklin devenind sursa de inspiratie pentru "Fantasia" (1940). In ceea ce priveste creatiile cinematografice, acestea s-au inspirat cu precadere din expresionismul german si fantasticul american (Frankenstein, de James Whale, devenind sursa de inspiratie pentru The Mad Doctor - 1933).
Bineinteles, obiectivul prioritar al lui Disney a fost intotdeauna ca munca sa sa fie pe placul marelui public. De aici si dezinvoltura cu care isi manipula sursele de inspiratie. Imaginile create de el au devenit, la randul lor adevarate icoane si surse de inspiratie pentru alte generatii de artisti, de la Warhol, in epoca pop-artei, pana la artistii plastici din zilele noastre. Walt Disney, care povestea ca este mereu bantuit de acelasi cosmar, in care se facea ca unul din filmele sale ajungea intr-un cinema de arta, nu se insela intru totul. Creaturile sale, Donald si Mickey locuiesc in prezent la muzeu.
"Alba ca zapada si cei sapte pitici" (1937)
Disney si-a imaginat-o pe regina din acest desen animat ca fiind un "amestec intre Lady Macbeth si lupul cel rau", precizand apoi ca figura acesteia a fost inspirata si de catre mastile lui Theodor Benda, un ilustrator Art deco atunci foarte la moda. Actrita hollywoodiana Joan Crawford i-a servit, de asemenea, drept model. Pe de alta parte, Disney drorea ca transformarea reginei in vrajitoare sa aiba ceva din "Dr. Jekyll and Mr. Hyde". Pelicula lui Rouben Mamoulian, lansata in 1931 ("Dr. Jekyll and Mr. Hyde".), a inflentat asadar personajul lui Disney. In ceea ce priveste figura Albei ca zapada, aceasta, conform directivelor lui Disney, trebuia sa aiba prospetimea tinerei actrite Shirley Temple.
"Frumoasa din padurea adormita"
Abia schitat in Alba ca zapada si cei sapte pitici, castelul disneyian, element esential de decor, isi gaseste o forma mai elaborata in "Frumoasa din padurea adormita" (1959). Ajutat de catre numeroasele studii de arhitectura prezente in biblioteca studiourilor Disney, Eyvind Earle, directorul artistic al filmului de animatie, pasionat de stilul gotic european si de Renastere, a creat un castel in care se regasesc stiluri din epoci diferite.
Regasim aici silueta Luvrului lui Charles V, asa cum a fost ea reprezentata de catre fratii Limbourg in secolul al XV-lea, in manuscrisul "Tres Riches Heures" al ducelui de Berry, dar si extravaganta castelelor lui Ludwig al II-lea al Bavariei, finetea desenelor in cerneala semnate Victor Hugo sau segmente de decor din pelicula Henri V, realizata de Laurence Olivier in 1944. (C.C.)

---

Despre autor: