Cum sa-ti spun eu tie...
(desigur, Ics sau Igrec, pentru c-asa te cheama, dar nu despre asta voiam eu sa...) am vazut la televizor o fata care aceasta fata este o fata, care, pentru ca are o viata tumultuoasa (ea insasi fiind o fiinta paradigmatic-tumultuoasa), deci, pentru ca are o viata tumultuoasa, spuneam, a scris si o carte ca sa. Chestie care ne umple de respect, actul scrisului unei carti fiind ceva care transcende, evident. Aceasta fata, care este o fata care scrie, a venit la televizorul, adica in acest spatiu foarte public, de-a cerut pamant si apa si atentie din partea noastra, a curiosilor telespectatori, care, nu-i asa, simt nevoia sa-si bage nasul. Asa am aflat ca povestea ei cu Mutu. Asa am aflat ca o sora sau nu-stiu-cum, care, ei bine, da, vrea sa-si pastreze anonimatul.
Asa am aflat ca aceasta fata este o fata care este sincera. Este o fata care, intitulandu-se ""o binecunoscuta ziarista"", vorbeste, clinc-clinc, despre unul dintre personajele din cartea ei pe care tocmai a scris-o si care, cum spuneam, tocmai transcende acum. Aceasta fata este o fata care este o fata frenetica. Moderatoarea este si ea o fata care este o fata care nu este decat o fata. ""Asteptam cartea pe tarabe"", a spus fata si bine a spus, deoarece cartea, ca si legatura de marar, se gaseste, asta stie toata lumea, nu are rost s-o reiteram si noi acum, pe tarabe. De fapt, tarabele, chiar acest scop il au. Pentru asta sunt facute tarabele. Ca sa tina pe ele dulcea greutate a cartii, si mai ales a cartii celeilalte fete care este o fata care scrie carti, ea fiind, de altfel, si o binecunoscuta ziarista care cu Mutu.
Au vorbit foarte mult aceste fete, care sunt niste fete foarte fete si nici o fata nu poate fi mai fata decat aceste fete. De exemplu, aceasta fata care este o fata care scrie carti a zis ca vrea sa se-apuce serios de muzica. Serios? Fata, dar de ce? Fata, pentru ca am luat premiul doi la ""Cupa presei la cantat"" si asta m-a ambitionat. Fata, ce misto, dar de ce tocmai locul doi? Fata, pentru ca locul unu l-a luat una de la te-ve-re, stii cum e... clinc-clinc... te-ve-re... dohhh... n-are rost, astia de la te-ve-re sunt toti niste pilosi si oricum au pus accent pe sou, pe cata vreme eu chiar am pus accent pe voce, mai. Deci la anua€™, in trupa cu mine, gata! Dati-va la o parte, cariera mea muzicala incepe, alaturi de cariera mea
scriitoriceasca, doua arte, un singur om. Eu.
Fata, iti uram succes. Mersi, fata, stiu ca esti sincera, nu ma indoiesc de tine, de tine chiar nu ma indoiesc, fata, ca si tu. Stii cum e lumea, fata, e rea, fata, e nasoala, e invidioasa pe tine ca cu Mutu, ca cu succesul, lumea e rea, fata, si scrie numai porcarii despre tine, asa ca mai bine scriu despre mine, lucruri adevarate, fata, pe care, oricum, nu le cred decat eu. Bine, hai si tu.