Spre deosebire de atatea persoane caricaturale, doamna Saftoiu, consilier prezidential, un fel de Ioan Talpes cu fusta al regimului Basescu, trece drept o femeie frumoasa. Fosta ziarista, nestraina pesemne de insusire, o gospodareste in exces. De pilda, doamna Saftoiu, atenta sa nu faca riduri, nu mai vorbeste ca un om normal, cu gura si mimica. O miscare imperceptibila a buzelor lasa sa iasa vorbele direct din gatlej. Mimica, intregitoare a actului comunicarii, a fost extirpata printr-un indarjit efort de vointa. Asa se face ca doamna Saftoiu a ajuns o fotografie. Rece, imobila, distanta. Chipul ei, daca-l ai in fata, nu clatina nici un muschi, insusindu-si comportamentul mort al unei poze.
De curand, doamna Saftoiu s-a dublat, spun cei care o cunosc bine, nu numai corporal, prin adaosuri lipide, ci si prin ingamfare. Eu, care o stiu mai putin, nu pot emite judecati de cantar. Ingamfarea e insa evidenta. Un abecedar elementar al comportamentului demnitarilor indica grav si incurabil imbolnavirea de sine.
Un coleg imi spune ca mazilirea ministrului de razboi, opera integral neconstitutionala a presedintelui Basescu, pusa pe seama plangerii penale a consilierului, pleaca de la o minciuna sfruntata. Doamna Saftoiu livreaza preferential amicilor din presa stiri. Nenumarandu-ma printre amicii sai, nu primesc informatii pe sub masa de la aceasta sursa, asa ca nu pot garanta.
Iata insa o intamplare care ma cuprinde. Joc in ea. Am fost de curand la Cotroceni. Nu invitat de reprezentantii institutiei domnului Basescu, ci de poetul Evtusenko, pe care il stiu de doua decenii si cu care am relatii amicale. N-am putut sa refuz. Palatul Cotroceni mi-a parut mereu intunecat si trist. Sansa suspendarii, timp de cinci ani, a acreditarilor pentru A.M. Press in vremea lui Ion Iliescu, suparat pentru o stire reala (impuscarea studentului Frumusanu de un sepepist), apoi supararea lui Emil Constantinescu, care i-a felicitat de Craciun pe ambasadorii musulmani din Bucuresti, ca si pe presedintele Turciei (am si acum copia unui asemenea nefericit ravas), m-au tinut departe de Palat. Slava Domnului! Cu Evtusenko a trebuit sa merg insa. Gazdele, in traditia unei asemenea ceremonii, au oferit cate un pahar de sampanie. ""Sunt la volan"", se scuza politicos un poet, aflat ca si mine in postura de invitat al sarbatoritului. ""Nu-i nimic, il linisteste doamna Saftoiu, cu un aer angelic. Am dat lista invitatilor domnului ministru Blaga. Nimeni n-o sa va opreasca."" Adica, beti, baieti. Doar si domnul presedinte se suie afumat la volan si sergentii domnului Blaga nu-l opresc. ""Presupun ca m-ati trecut si pe mine pe lista!"", zic si eu tot in gluma. Stiu, fie vorba intre noi, cat de mult gusta domnul Basescu ciornele mele care-l privesc! ""Normal, domnule Avramescu, zice la fel de angelic doamna Saftoiu, numai ca pe dumneavoastra v-am trecut pe cealalta lista."" Am ras. Doamna Saftoiu s-a retras in spatele propriei fotografii. Asa, care va sa zica. Mai in gluma, mai in serios, consilierul a divulgat o parte din reteta bucatariei de la Cotroceni. Listele cu amici si listele negre cu cei pe care politia sau altii trebuie sa-i rada. N-am
baut paharul. Nu ma omor dupa sampanie. Si mai ales nu-mi place sa beau in case unde invitatii sunt impartiti, ca la puscariile naziste, in doua categorii, cei care scapa si
cei pregatiti pentru crematoriu.
Fireste, doamna Saftoiu a glumit. Ca pe o gluma am luat-o si eu. Gluma piteste insa un adevar mizer. Ziarista Saftoiu, contaminata de credinta presedintelui ca este etern la putere, s-a schimbat urat. Umflarea pe zi ce trece in pene mi-o arata caricatural. Nu-s singurul care o percepe astfel. Detronarea, printr-un gest muieresc, a ministrului de razboi i-a dat aripi de general. Pe umerii sai grasuti se citesc trese si stele. Pana la Ana Pauker nu mai e decat o jumatate de pas.