Primim la redactie cateva randuri din Epurenii Tutovei, prilejuite de savarsirea unei slujbe de pomenire pentru zbuciumul sufletesc al Moldovei pentru ceea ce a fost Regina Maria, prea devreme plecata dintre noi.
In biserica in care, pe la anul 1600, cucernicul parinte Ioan Boldur-Kostaki - stravechiul fauritor al spitei boieresti Boldur-Kostaki - ridica glas de credinta catre Dumnezeu, s'au adunat acum, la slujba de pomenire pentru Regina Maria. Graitoare au fost cuvintele batranului Alexandru Ecsarhu, sotul Catrinei, fiica lui Manolache Kostaki - Epureanu, distinsa pianista ale carei concerte erau atat de apreciate de marea Regina Elisabeta. Batranul boier de la Epureni, care a cunoscut-o pe Regina Maria, care s'a bucurat de inalta Sa pretuire, a rostit vorbe de cinstita si adevarata durere. Redam mai jos cuvintele acestei pioase ingenuncheri de la Epureni, asa cum ne-a venit in domoala, dar demna-i rostire moldoveneasca:
"In ziua jalnica de 24 iulie, in toata tara, intreaga suflare romaneasca a proslavit cu adanca durere sfanta amintire, care pe vecie va ramane nestearsa in inimile noastre, a adormitei intru Domnul Regina Maria, Regina sufletelor noastre.
Iertat insa sa ne fie sa spunem ca, cu toata parada ce s'a desfasurat - oficiala si oficioasa - prin orasele mari si mici, nicaieri jalea, nu s'a dovedit mai miscatoare decat in comuna Epureni, leaganul de stramoseasca obarsie a vechiului neam Boldur- Kostaki. In fata bisericii - un sobor de preoti sub presedintia Cucerniciei Sale Arhimandritul Manastirii Bujoreni din apropiere, a savarsit cu o impunatoare solemnitate slujba cuvenita. Apoi distinsul preot paroh Danila a aratat, in cuvinte prea frumoase si alese, intr'un spirit crestinesc, cine a fost si ce a fost pentru Tara noastra Regina Maria.
Acest lucru il reinnoim noi astazi, la slujba de pomenire. Cuvintele sunt mici si putine fata de ceea ce noi romanii am pierdut pe vecie - iubirea de Mama a Reginei sufletelor noastre. Rezumam in termeni plini de inima si de recunostinta tot ce Patria noastra datoreste ilustrei defuncte. Cu mandrie masturisim ca nici intr'o parte a Romaniei, dureroasa parere de rau nu s'a putut arata mai puternica decat in acest coltisor al Moldovei".
La sfarsit, cei trei invatatori ai scoalelor au cetit, fiecare, cate o adevarata oratiune funebra, foarte documentata. Durerea si regretele se citeau nu numai pe buzele vorbitorilor, ci si pe fata celor care ascultau.
ZIUA, 19 septembrie 1938