Cum era de asteptat si cum cerea Protocolul, in finalul ceremoniei de investire a noului sef al Statului Major General a luat cuvantul Traian Basescu. Transmisiile in direct ne-au surprins un auditoriu mai mult decat entuziast la discursul lui Traian Basescu.
Floarea cea vestita - si deloc vestejita - a Armatei noastre, prezenta in sala, aplauda sa-si rupa palmele. Putin a lipsit ca generalii si coloneii de acolo sa nu bata din picioare si sa suiere in doua deste. I-a oprit probabil, de la o asemenea reactie, obisnuita la rascracararile scenice ale Madonei, gandul ca sunt oameni seriosi, cu burta, vile si copii.
Rautaciosii ar putea zambi a rade (vorba lui Sadoveanu) la un atare entuziasm, punandu-l pe seama calitatii de Comandant Suprem a oratorului.
Armata e astfel croita incat comandantul e cel mai iubit fiu pentru subordonatii sai: de la cel mai iubit fiu al plutonului pana la cel mai iubit fiu al poporului. Noi insa vom acorda cremei militaricesti din sala prezumtia de sinceritate. Generalii si coloneii s-au simtit scarpinati in orgoliul lor de catane de vorbele dulci spuse de presedinte la adresa Armatei. Ar fi asta una din cauzele aplauzelor sincere.
Cealalta, mult mai importanta, a constat in cuvintele tari zise de Traian Basescu in legatura cu antrenarea Armatei in chelfanelile politice interne. Traian Basescu si-a exprimat - cu un deosebit talent actoricesc - revolta fata de tentativa unor politicieni de a folosi Armata in bataile pentru putere dintre civili.
Armata trebuie sa ramana neutra fata de confruntarile politice interne! a proclamat Comandantul suprem.
Afirmatia nu putea decat sa entuziasmeze un corp profesional care si asa dispretuieste nitel pe civili: n-au epoleti, nu poarta izmene si nu umbla in cizme la serviciu.
Pe militari nu i-a dat niciodata afara din casa subtilitatea. Explicabil de ce auditoriul a aplaudat entuziast afirmatia, fara sa dibuie ca oratorul facea el insusi ceea ce interzicea altora: tara Armata in confruntarile interne. Din toate punctele de vedere, ceremonia instalarii noului sef al Statului Major General trebuia sa se pastreze in hotarele unei solemnitati grave.
Corespundea aceasta atat statutului de neutralitate politica al Armatei, cat si autoritatii de care se bucura ostirea in randul cetatenilor simpli.
Nu s-a intamplat asa.
Atat Eugen Badalan, cat si Traian Basescu au facut dintr-o solemnitate strict militara un moment de rafuiala cu fostul ministru civil, cu un partid politic si chiar cu primul-ministru. Traian Basescu a impins politizarea Armatei pana la a sugera ca institutiile civile de ancheta se simt incapabile sa traga la raspundere Armata.
Mai mult, luptatorul impotriva coruptiei a intervenit brutal in ancheta deschisa de DNA in afacerea Anvelopa:
a) proclamand cinstea feciorelnica a anchetatorului Eugen Badalan;
b) zicand ca DNA n-ar intelege astfel de comenzi dubioase ale generalilor care nu pot fi banuite de coruptie, ci doar de grija de a rezolva pe loc si la timp dificultatile armatei. De ce s-a lansat Traian Basescu in aceasta aventura riscanta pentru imaginea sa de crucist al anticoruptiei? Din acelasi motiv pentru care strange la pieptul sau politic fara nuante si alte structuri de forta ale Romaniei: Serviciile Secrete, Parchet, Politie. Normele statului de drept cer ca si structurile de forta sa se inscrie in contextul exigentelor valabile pentru toate institutiile tarii: supunerea lor Parlamentului si organismelor de ancheta.
Ori de cate ori presa, parlamentul, societatea civila s-au zburlit la ilegalitatile structurilor de forta, acestea au dat fuga la pieptul lui Traian Basescu.
Si Traian Basescu le-a aparat.
Uitand ca domnia sa e presedintele unei tari europene si nu al unei republici bananiere.
De ce procedeaza presedintele astfel?
Pentru a-si fideliza structurile de forta, pentru a le face instrumentul politicii sale de rezolvare a unor interese personale. Intre care la loc de frunte se asaza interesul de a avea putere. Cat mai multa putere.