Despre exil si lobby romanesc

Decenii de-a randul, in timpul dictaturii comuniste dejist-ceausiste, exilul romanesc s-a manifestat plenar in tot Occidentul. Un rol important l-au avut intelectualii si fostii lideri politici scapati din Gulag, prin editarea de publicatii, organizarea unor asociatii si actiuni menite, pe de o parte, sa dezvaluie adevarata fata a tarii "multilateral dezvoltate", iar pe de alta, sa contribuie la mentinerea identitatii nationale, a limbii si traditiilor stramosesti. Protestele comunitatilor respective, in fata ambasadelor Romaniei Socialiste din metropolele respective, apelurile pentru salvarea satelor si a bisericilor romanesti, in presa scrisa si la posturile de radio "Europa Libera", "Vocea Americii", BBC, RFI, s.a. aveau un ecou limitat in cancelariile statelor occidentale, mai ales in sferele inalte ale politicii americane (din varii motive)...
Doi tineri emigranti (ea jurista, fiica de "mosier" oltean si profesor universitar, el inginer devenit patron de intreprindere de constructii electrice in New York) se implicau mai mult sau mai putin in asemenea actiuni, inainte de 1989. Simona Vrabiescu isi completa studiile cu masterate in informatica si-n drept international public, obtinand postul de bibliotecara la Facultatea de Drept a Universitatii New York, apoi sefa Bibliotecii Juridice a ONU (1957-1987), devenind ulterior directoarea Bibliotecii Curtii Federale de Comert International a SUA, pana in 1996, cand a iesit la pensie. Rudi Kleckner prospera in afaceri si-si crease un nume in comunitate.
Romania postdecembrista si apoi mineriadele incepusera sa intereseze anumite structuri oficiale americane, beneficiare ale unor informatii, fie exagerate, fie denaturate, fie chiar eronate. Tocmai datorita acestui fapt, pe langa organizatiile romanilor din New York, in 1991, un grup de intelectuali a infiintat Comitetul ACORD ( Ad Hoc Committee for the Organisation of Romanian Democracy), avandu-i copresedinti pe doctorul Stefan Issarescu si Simona Vrabiescu-Kleckner. Misiunea principala a acestui nou organism era, de la inceput, informarea corecta a marimilor de la Casa Alba si din Congresul American, despre realitatile din Romania condusa de neocomunistii lui Ion Iliescu, precum si despre situatia din Basarabia si Bucovina de Nord, teritorii romanesti rapite de sovietici. Un aspect cu totul deosebit, pentru oficialitatile americane, il reprezenta pledoaria in favoarea revenirii tarii la Monarhia Constitutionala, prin M. S. Regele Mihai.
Dincolo de animozitati "interne" (nu se putea altfel, intre romani!), ACORD a trimis sute, mii de scrisori, analize, referate si documente privind situatia din Romania, presedintilor SUA, congresmenilor si celor mai influente ziare americane. Incet, incet, de la cateva raspunsuri "de protocol", ei au inceput sa primeasca multumiri, pentru informatiile furnizate si, mai mult, Comitetul sa fie solicitat in lamurirea unor aspecte controversate sau mai putin cunoscute la nivelele respective. Asta inseamna lobby!
S-a angajat foarte mult, in aceasta pledoarie de pionierat, congresmanul David Funderburk, fostul ambasador al SUA in Romania, devenit cel mai apropiat american al ACORD-ului, mereu dispus sa faca lumina in controversatele dispute parlamentar-diplomatice cu privire la tara noastra. In aproape toate demersurile mediatice ale Comitetului, s-au aflat alaturi si ziaristii de la saptamanalele "Lumea Libera Romaneasca" si "New York Magazine", relatand pe larg actiunile de lobby si publicand articolele Monei Vrabiescu-Kleckner, multe dintre ele devenind corespondente aparute in tara, in "Romania libera" si ZIUA.
Aceasta-i substanta cartii de fata. Cu toate ca-i structurata pe ani (1990-1998), sa nu se creada ca-i o "dare de seama" a activitatii ACORD-ului, ci mai degraba un "jurnal de front". Este relatarea experientei unui om (a unei colectivitati), intr-un mediu nu totdeauna prielnic, ba uneori chiar ostil. Cu luciditate si umor (oltenesc?!), autoarea acestei carti observa, cantareste si descrie framantarile, esecurile si reusitele din randul organizatiei, pe considerentul ca nimeni nu-i perfect!
Daca in volumul O marturie provocata, Consilierul personal (si voluntar) al presedintelui Emil Constantinescu a avut... curajul sa descrie "altfel" cei doi ani petrecuti la Cotroceni (1998-2000), adica sa faca o "radiografie la sange", cum scria Sorin Rosca Stanescu, de data aceasta este vorba de o "fisa" exhaustiva despre una dintre cele mai importante organizatii romanesti din exil/diaspora/emigratie. Prin lobby-ul facut in SUA pentru Romania, ACORD a contribuit la cunoasterea realitatilor postdecembriste din tara noastra si la impunerea democratiei, prin alegerile din 1996.
Prezenta carte si precedenta se constituie un document cu si despre Romania ultimului deceniu al secolului XX, prin trairile unui fin observator si luptator al exilului.

---

Despre autor: