Cine a crezut ca, la aproape doi ani de la castigarea mandatului, Traian Basescu se va tine de cuvant si va ridica tepe in Piata Victoriei! Din pacate pentru trainicia Aliantei D.A., taria primei astfel de tepe au simtit-o liberalii. De la inceput v

Cine a crezut ca, la aproape doi ani de la castigarea mandatului, Traian Basescu se va tine de cuvant si va ridica tepe in Piata Victoriei! Din pacate pentru trainicia Aliantei D.A., taria primei astfel de tepe au simtit-o liberalii. De la inceput va avertizam ca este vorba de o dezvaluire bazata pe deductii, o poveste pe care nimeni nu o va recunoaste, ba chiar suntem convinsi ca se vor grabi sa o nege pentru ca recunoasterea ei ar insemna sfarsitul ca om politic pentru Teodor Atanasiu, grabirea trecerii in Opozitie a Partidului National Liberal condus de Calin Popescu-Tariceanu si admiterea de catre Traian Basescu a faptului ca aceasta tara este condusa prin intermediul negocierilor, al targuielilor intre doua tabere ale caror vise nu mai coincid de mult cu cele ale oamenilor obisnuiti. Totusi, ne asumam riscul de a fi contrazisi pentru ca, indiferent cum ai privi evolutia evenimentelor din ziua de marti, 12 septembrie, raman foarte multe evenimente foarte greu de explicat altfel decat prin aceea ca palatele au negociat rezolvarea unei crize si ca apoi una dintre grupari s-a trezit ca a fost mintita.

In articolul nostru de ieri, intitulat „Zanul Armatei“, am cautat explicatii pentru faptul ca liberalii au tacut pe tot parcursul zilei de marti, desi Teodor Atanasiu fusese silit sa il promoveze in functia de sef al marelui Stat Major pe viceamiralul Gheorghe Marin, prietenul lui Traian Basescu. Spuneam ca banuim ca Atanasiu si Calin Popescu-Tariceanu au primit fiecare in parte asigurari ca in schimbul acestei numiri vor primi cate un lucru drag: mentinerea in functie si, respectiv, capital politic. Seara, au inteles ca au fost atrasi intr-o capcana si ca era deja prea tarziu ca sa mai faca ceva. Capul nostru de ziar de ieri era impartit pe mai multe subcapitole, fiecare dintre ele avand titlul unei emisiuni de televiziune celebre, ce pare a sugera cate un element de baza al acestei povesti.

Primul paragraf il intitulasem „Tradati in dragoste“ pentru ca, in cursul zilei de marti, liberalii ar fi facut foarte bine daca l-ar fi angajat pe Ernest ca sa afle daca Traian Basescu nu ii insala cumva in relatia de concubinaj pe care o au inca inainte de alegerile locale din 2004.

Era evident ca, dupa inceperea urmaririi penale impotriva generalului Eugen Badalan, Traian Basescu isi va dori un prieten la conducerea Marelui Stat Major. Pentru o persoana care se doreste departe de tumultul vietii de partid, generalul aflat in fruntea Armatei este mai important decat politicianul care conduce ministerul. Chiar si pentru Aliatii nostri, generalul are mai mare utilitate decat ministrul. Calculul este simplu, decizia politica in privinta unei actiuni de interes international se ia o singura data, dar, din punct de vedere operativ, seful Marelui Stat Major este cel care pastreaza legatura cu Aliatii. Este greu de crezut ca Teodor Atanasiu si Traian Basescu au cazut de acord asupra persoanei pe care sa o numeasca. Indiferent ce spune acum, Atanasiu vine dupa un lung razboi in care a incercat sa scape de Eugen Badalan, acest conflict fiind vizibil de-a lungul mai multor decizii ce au fost luate in MApN. Surprinzator sau nu, parerile sustinute de general coincideau cu ale lui Traian Basescu, iar cele pe care Atanasiu a vrut sa le impuna erau similare cu ale lui Calin Popescu-Tariceanu. Brusc, marti dimineata, Atanasiu il propune pe viceamiralul Gheorghe Marin pentru conducerea operativa a Armatei, un personaj pe care Traian Basescu declarase public ca il prefera acolo. Atanasiu risca astfel sa aiba din nou un adjunct militar cu care sa se certe pe absolut toate temele de interes major.

Al doilea „bumb“ l-am intitulat ieri „Mari romani“ pentru ca el face referire la militarii aflati in misiuni in teatrele de lupta din strainatate. Ei sunt cu adevarat mari romani, chiar daca politicienii nostri ii trateaza ca pe niste soldatei de plumb si ii muta dintr-o parte in alta, in functie de interesele de moment. Ziua de marti a debutat cu un comunicat scurt in care aflam ca presedintele Traian Basescu a trimis o scrisoare catre Nicolae Vacaroiu si Bogdan Olteanu in care cere reunirea Camerelor Parlamentului pentru a lua in discutie retragerea unor trupe romanesti aflate in Irak. In mod normal, liberalii ar fi trebuit sa iasa cu declaratii in care sa spuna ca acelasi lucru l-au cerut si ei, dar ca atunci au fost tavaliti de catre Basescu si CSAT. Au tacut, totusi, preferand pentru prima oara sa nu transforme in capital politic un succes inregistrat intr-o batalie cu Palatul Cotroceni. Aici trebuie tinut cont de mai multi factori.

Basescu a pregatit aceasta scrisoare inca de la discutiile avute cu toti ambasadorii romani, spunand ca reprezentantul nostru in Bagdad a adus vestea ca o provincie irakiana a fost reocupata de guvernul local si ca nu mai este nevoie de oamenii nostri acolo. Pe de alta parte, cererea liberalilor, formulata la 30 iunie, a fost ambigua.


Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.